Civicult

Campaniile electorale nu au fost niciodată înfruntări „curate”, dueluri de idei și programe propuse. Dar, de la un ciclu electoral la altul, lupta devine din ce în ce mai complexă. Câmpul de bătălie informațional nu este nou, doar că acum „armatele” sunt numeroase și tot mai abil camuflate în presa scrisă și online ori la televiziuni. Dezinformarea a devenit o practică necesară nu doar pentru a lovi adversarul, ci și pentru a creea confuzie. Iar confuzia duce fie la apatie, fie la decizii luate impulsiv. Pe scurt, viciază procesul democratic. Ciprian Cucu, în dialog cu Ana David încearcă, la Fake News Hunters să împrăștie pe cât posibil „fog of war”-ul dezinformării. În episodul de astăzi, ei analizează cum s-a purtat (și cum s-a văzut) cea mai recentă campanie - cea pentru alegerile locale.  

Tushar Advani are 20 de ani și vine din India. Acum cinci ani s-a mutat în România și și-a descoperit curiozitatea pentru o altfel de mecanică: cea a sistemului democratic. S-a întrebat cum funcționează rotițele tinere ale sistemului (și n-a făcut-o singur, ci ajutat de bunul său prieten Cristi Drăgan), ce-i mână și, mai ales, ce nu-i mână pe tineri la vot. Văzând că situația nu e tocmai bună, a ales să nu ridice din umeri, ci să facă ceva. La 20 de ani. În țara adoptivă. Povestea lui, motivațiile, „hughlights” din campanii, toate în episodul de astăzi.  

Dacă ar fi fost un an obișnuit, în preajma acestei date am fi putut parcurge deja cunoscutele știri despre școli care nu au avizul sanitar în prag de deschidere a porților, ori a celor care au lucrări de renovare încă în derulare. Dar nu este un an obișnuit, așa că sistemul de învățământ are, pe lângă cele menționate, o serie de noi și intense provocări. Elevii au devenit profesori pentru profesorii lor, confuzi în fața unor clase virtuale și a unor platforme digitale. Cum se va recalibra întreg sistemul și cum va arăta normalitatea anului școlar 2020-2021, ce s-a învățat deja și ce ar trebui să aibă toată lumea în vedere sunt doar câteva dintre problemele pe care Florin Râșteiu le-a dezbătut înpreună cu prof. Daniela Cetean. 

Încă învățăm să trăim cu virusul. Iar asta înseamnă schimbarea unor obiceiuri - formarea unora noi, renunțarea la altele vechi, care făceau parte din normalitate. Ori cel puțin temperarea lor. Se apropie alegerile. Iar lui „eu cu cine votez?” i se adaugă acum și „eu... mai votez?”. În episodul acesta, Ciprian, Alex și Florin încearcă să lămurească dacă vechile temeri și suspiciuni (nu avem cu cine vota / toți sunt la fel / de ce să mă duc?) vor forma împreună cu restricițiile actuale un cocktail pericuols, sau dacă nu cumva tinerii vor salva situația, forțați fiind să rămână acasă. 

Pentru Brîndusa Birhala, satul românesc nu este un reflex al nostalgiei, un refugiu din fața orașului sufocant și hipertehnologizat, ci locul în care a ales, fără presiune, să se stabilească împreună cu partenerul și să trăiască altfel. Brîndușa ne învață că agricultura eco poate să fie cool; că poți să-ți produci propia hrană și chiar să faci o mică afacere din asta. și practică ceea ce spune în Stanciova, un sat din județul Timiș care a primit-o cu brațele deschise. Pentru Brândușa agricultura se poate face și altfel, cu respect și înțelegere față de mediu - și asta speră să poată trensmite și altora.

În acest episod am fost atât invitați, cât și gazde. Am încercat să oferim o privire în culisele muncii noastre de la Forum - cum arattă zilele noastre, ce ne motivează și. nu în ultimul rând, ce mai punem la cale. Cumva, un soi de popas de recapitulare. 

Sergiu Mihăilescu iubește ceea ce face și, cu toate, acestea, în contra unui cunoscut dicton, muncește și a muncit mult în diverse proiecte. Florin Râșteiu a stat de vorbă cu el despre implicarea sa timpurie în proiecte comunitare în Făgăraș și până la travaliul prin care a trecut pentru a înființa un ONG. 

„Ce altceva am putea face decât să depunem eforturi pentru a face să fie bine? Eu, una, altfel nu știu.” Diana Buluga aplică filozofia aceasta atât în ONG-ul pe care îl conduce, Create.Act.Enjoy, cât și pe scena teatrului.  Am povestit cu ea despre cum s-a adaptat programul Terapie prin Artă (centrat tocmai pe nevoia de contact uman) la condițiile actuale și despre cum supraviețuiește teatrul și care-i sunt metamorfozele. 

Ovidiu Condurache este community builder la Ashoka. Dar, mai mult de atât, este, prin poziția lui, un ochi limpede care vede cum se schimbă comunitățile și ai lor constructori în vremuri de pandemie. Ce învățăm din perioada aceasta, creștem sau nu și mai ales dacă mâinile întinse acum, în vremuri de restriște, se vor transforma în poduri și colaborari care vor scoate societatea civilă mai puternică și mai diversă ca înainte.

Trăim furtuna perfectă: o pandemie mondială, greșeli în reacții și comunicare venite pe fondul unei neîncrederi generalizate în autorități și valuri de fake news, toate peste o educație științifică ce în multe cazuri lasă de dorit. Diana Filimon, Ciprian Cucu și Paul Alexandru discută despre ce (mai) putem face, despre ce-i mână în „luptă” pe cei care răspândesc fake news, dar și pe cei care se străduiesc să combată dezinformarea și despre cât și cum mai putem găsi punți de comunicare între cele două lumi.