Constantin Vică este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cercetător al noilor tehnologii din perspectivă etică și poet. A publicat recent volumul de poezie „20002020”, la OMG Publishing, o carte care apare după 20 de ani de la precedenta, un comeback așteptat de unii dintre colegii săi de generație. Am vorbit cu Constantin Vică despre volumul său dar și despre peisajul poeziei care se scrie azi în România.
Constantin Vică: „Scriitoarele și scriitorii care au apărut în ultimii 10 ani, poate și mai mult, nu se mai nasc din canonul literaturii. Apar din altceva. Din experiența artelor vizuale, a internetului, a jocurilor, a tot ceea ce înseamnă viață social media, a tot ceea ce înseamnă DJing-ul astăzi.”
L-am întrebat pe autor cum se raportează el însuși la poezie.
Constantin Vică: „Nu cred în teza poeziei ca simplă emoție. Nu spun că n-ar fi și asta, pentru că altfel ar fi poezie pentru computere. Dar nu ar trebui s-o reducem la emoție. Și aici cred că este marea problemă cu predarea ei în școală. Cred că poezia construiește lumi ale gîndirii în care se imersează. E despre cogniție poezia. La urma urmei, îți pui mintea la contribuție ca să decriptezi și ca să prinzi frecvența textului.” 

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural