Contramitologia

Tema discuției noastre este mai actuală în aceste zile decât oricând: în ce fel ne-a afectat comunismul mintea și comportamentul?

Negurile și miturile comunismului încă ne dezbină sinele și comunitatea, ne afectează alegerile personale și pe cele politice, ne tulbură judecata și ne țin la distanță de adevăr. Cum identificăm și cum gestionăm această problemă?

Ana Maria Runceanu-Tenie este psiholog clinician și psihoterapeut integrativist de orientare psihodinamică, în formare.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici. De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic.

În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu. Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici. De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic.

În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu. Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici.

De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic. În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu. Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici.

De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic. În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu.

Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici.

De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic. În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu.

Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

În 1968 Partidul Comunist Român, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a pornit un fals proces împotriva unor abuzuri ale Securității, din perioada în care PCR era condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej iar ministru de interne și conducător de facto al Securității era Alexandru Drăghici.

De fapt, Ceaușescu a vrut doar să își elimine concurența la conducerea partidului și să își creeze o imagine de reformator politic.

În urma acestui proces a apărut falsa distincție între “securitatea rea”, stalinistă (dejistă) și “securitatea bună”, reformată după preluarea puterii în partid de către Nicolae Ceaușescu.

Dar Securitatea nu a fost niciodată bună. Abuzurile și teroarea au continuat până în 1989.

La 09.12.1989, contrainformațiile economice din cadrul Securității Gorj trimit către București o informare privind situația mai multor hidrocentrale din Gorj care nu funcționau sau funcționau deficitar.

Deși nu reușeau să rezolve probleme care trenau de ani de zile (hidrocentrale nefinalizate sau disfuncționale), autoritățile comuniste se apucau de construit noi hidrocentrale.

Echipe mutate de colo-colo, piese proiectate greșit, lipsuri de materiale și sute de milioane de lei îngropați în betoane și agregate care nu au funcționat niciodată.

La Contramitologia nu ne luptăm cu nostalgia oamenilor, ci cu instrumentalizarea acesteia, cu manipularea trecutului în scopul negării prezentului.

Narativele interesate vor să prezinte ideea că democrația, apartenența României la sistemul occidental de valori sunt lucrurui negative, promovează suveranismul, mistifică realitățile istorice. Acest val nu este deloc întâmplător și nici dezinteresat.

În acest episod discutăm despre detaliile planului întocmit de Securitate pentru prevenirea apariției de „înscrisuri dușmănoase”. Planul descrie categoriile de persoane „suspecte”, vorbește inclusiv despre „dușmanul din interior”, despre cei care scriu anecdote sau care inventau bancuri, proferau injurii și calomnii la adresa partidului. Disperarea regimului era subliniată de această încercare de a stopa exprimarea nemulțumirilor în creștere.