Corpus Reformatorum

„Isus când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” (Luca 19:5)

Deşi credem că suntem în general bine instruiţi în doctrinele Evangheliei veşnice, noi ne aducem aminte continuu, în urma discuţiilor cu noii convertiţi, că este absolut necesar să repetăm lecţiile anterioare, să susţinem şi să argumentăm din nou şi din nou acele doctrine care stau la baza religiei noastre sfinte. Predica mea simplă în această dimineaţă va fi pentru cei tineri în credinţă, ca ei să înţeleagă mai bine acest măreţ început al lucrării lui Dumnezeu în inimă – chemarea eficace a oamenilor prin Duhul Sfânt.

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. - Isaia 53:6

De aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru el. - Evrei 7:25

De cele mai multe ori rămînem indiferenți la chemarea lui Dumnezeu pentru noi, și ne scuzăm cu tot felul de argumente de moment: nu pot, nu sînt destul de bun, eu nu simt că vreau asta și altele. E adevărat, nu toți am fost chemați pentru aceeași slujire, dar cred că există cîteva lucruri clare pe care Dumnezeu ni le cere în fiecare zi.

Este important, în zilele noastre, căci trăim vremuri grele în care există o opinie în dreptul fiecărui om, și-atunci ar putea foarte bine să existe 7 miliarde de biserici, să înțelegem ce înseamnă unitatea bisericii locale. Poate nu vom putea niciodată să realizăm ceea ce înseamnă „o turmă și un păstor” aici pe pămînt, între oameni, însă ceea ce noi putem face este să păstrăm unitatea bisericii și în felul acesta Christos nedespărțit.

Să știți dar că Eu sînt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.– Deuteronom 32:39

„Și pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte (predestinat), i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți (justificat); iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit. (glorificat)” – Romani 8:30

În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de desvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. – 2 Corinteni 7:10-11