
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“curgerea” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™.
El apare în istoriografia personală datat în 19 ianuarie 2021.
Poemul arată astfel :
curgerea
neimaginea
ființei
cu care mă încep
și cu care mă sfârșesc
ca un murmur
ca un refren murmurat printre frunze
în avalul unei toamne curgătoare
mă uit la tine ca la o iederă
cățărată pe mine
pe sistemul meu circulatoriu
al cuvintelor desculțe
te simt printre degetele picioarelor
așa fină și fierbinte
presărată lasciv pe țărm
mi-e foame de tine
mi-e o foame cumplită de tine
precum oceanului de furtună
fără tine par defectiv de Dumnezeu
din dreptul inimii
curge tăciune ziua spulberată de pași
căci
noi am fost înaintea timpului nostru
am fost înaintea trecutului nostru
am fost înaintea tuturor timpurilor
ale tuturor celor pe care ni le imaginăm
și ni le putem imagina
așa ne-am fost gândiți
cu trupurile lipite
din aceeași clisă
nimic altceva decât trecere
căci dacă trecere n-ar fi
nici de iubire
nu am ști
iubește-mă
iubește-mă
orișice aripă ai fi cuvântului
iubește-te
iubește-mă
pământului
neimaginea
ființei
cu care mă încep
și cu care mă sfârșesc
ca un murmur
ca un refren murmurat printre frunze
în avalul unei toamne curgătoare
ești
și nici nu ai putea fi
decât tu
ziua mea de fiecare zi
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
 By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTIN
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“curgerea” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™.
El apare în istoriografia personală datat în 19 ianuarie 2021.
Poemul arată astfel :
curgerea
neimaginea
ființei
cu care mă încep
și cu care mă sfârșesc
ca un murmur
ca un refren murmurat printre frunze
în avalul unei toamne curgătoare
mă uit la tine ca la o iederă
cățărată pe mine
pe sistemul meu circulatoriu
al cuvintelor desculțe
te simt printre degetele picioarelor
așa fină și fierbinte
presărată lasciv pe țărm
mi-e foame de tine
mi-e o foame cumplită de tine
precum oceanului de furtună
fără tine par defectiv de Dumnezeu
din dreptul inimii
curge tăciune ziua spulberată de pași
căci
noi am fost înaintea timpului nostru
am fost înaintea trecutului nostru
am fost înaintea tuturor timpurilor
ale tuturor celor pe care ni le imaginăm
și ni le putem imagina
așa ne-am fost gândiți
cu trupurile lipite
din aceeași clisă
nimic altceva decât trecere
căci dacă trecere n-ar fi
nici de iubire
nu am ști
iubește-mă
iubește-mă
orișice aripă ai fi cuvântului
iubește-te
iubește-mă
pământului
neimaginea
ființei
cu care mă încep
și cu care mă sfârșesc
ca un murmur
ca un refren murmurat printre frunze
în avalul unei toamne curgătoare
ești
și nici nu ai putea fi
decât tu
ziua mea de fiecare zi
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show