Așa cum era de așteptat legea de salarizare unitară este puternic contestată. Ieri au protestat sindicatele din domeniul sănătății, din finanțe și din justiție. Astăzi, cel mai important sindicat din Ministerul Finanțelor și ANAF a anunțat că membrii săi nu se vor prezenta la locul de muncă.

De fapt, a început cursa angajaților la stat pentru un coeficient mai bun, pentru o plasare mai sus pe grila de salarizare sau pentru o modificare a proiectului care să le aducă mai mulți bani. De exemplu, angajații din ANAF cer să se creeze o categorie aparte pentru ei în legea salarizării, astfel încât să crească în ierarhia coeficienților.

Bineînțeles, fiecare categorie bugetară se crede mai specială decât celelalte, iar exemple de acest fel au fost nenumărate, de-a lungul timpului. Problema este că, în general, categoriile profesionale care au cele mai mari venituri salariale nu acceptă principiul proiectului de lege care este destul de logic și anume cei care se află în fruntea ierarhiei să stagneze o perioadă pentru a progresa și cei care au rămas în urmă.

Proiectul de lege nu aduce egalitate între judecători și muzeografi sau între inspectorii fiscului și angajații din institutele de cercetare, ci le crește veniturile celor pentru care nu s-a aplicat vechea lege de salarizare până la nivelul maxim. Practic, noul proiect face o aplicare întârziată a vechii legi.

De altfel, noua lege vrea să reducă și decalajele între salariile mari și cele mici, iar raportul ar trebui să scadă de la 1/12 la 1/8. Dar, pentru aplicarea principiului și proporției este nevoie ca angajații din vârful ierarhiei să fie de acord cu o stagnare care să permită creșterea salariilor din baza piramidei. Această acceptare nu există, însă, și faptul este demonstrat chiar de protestele din aceste zile.

Ministrul interimar al muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat că sunt probleme în interiorul proiectului de lege și că vor trebui făcute o serie de modificări. A dat chiar exemplul sistemului sanitar acolo unde trebuie găsite soluții pentru plata gărzilor și pentru munca în zilele de sâmbătă și duminică.

Un alt subiect discutat este din domeniul educației. Opinia publică a descoperit că unul din sporurile din sistem este cel de dirigenție. Nu discutăm acum oportunitatea acestui spor, ci doar că în total costurile bugetare cu sporul de dirigenție sunt de un miliard de lei, conform informațiilor oficiale. Din lupta pentru venituri mai mari, oamenii care nu lucrează în aparatul de stat mai află tot felul de „minuni” care se petrec în salarizarea de la buget.

Un lucru este greu de înțeles și anume mesajul auzit foarte des că scad salarii. De fapt, legea prevede că în cazul în care calculul arată o scădere a veniturilor, angajații respectivi vor primi corecții financiare, adică bani compensatorii, până în anul 2031.

În mod cert, rezistența previzibilă în fața legii i-a făcut pe foștii miniștrii ai muncii să amâne prezentarea proiectului. A rămas pe ultima sută de metri, în raport de PNRR, și susținut de un guvern interimar.

Sunt multe posibile soluții de ieșire din actuala situație. Una este cedarea în fața cererilor sindicale și depășirea deficitului bugetar programat pentru anul viitor. A doua este amânarea unei decizii privind legea pentru un viitor guvern. A treia cale este adoptarea legii de către Parlament cu o serie de ajustări și a patra este repetarea situației prin care a trecut vechea lege, respectiv modificarea ei de nenumărate ori, în anii următori, în favoarea unor categorii profesionale sau altora. Așadar, toate posibilitățile sunt deschise, chiar și aceea, destul de redusă, de a avea o lege echilibrată și care să se și respecte.