În ultimele două zile, consumatorii români au fost iritați de creșterea prețurilor carburanților. Au fost două iterații de preț la care au apelat companiile distribuitoare de benzină și motorină.

Publicul românesc știe deja că orice creștere de preț a carburanților se reflectă în foarte multe produse, pentru că nu există marfă care să nu depindă, într-o proporție mai mare sau mai mică, de consumul de benzină sau motorină.

Dincolo de efectul de antrenare în economie pe care îl are creșterea prețului benzinei, în rândul consumatorilor români există câteva stereotipuri. Astfel, auzim ideea că firmele de distribuție ale produselor petroliere se grăbesc să crească prețul la pompă, atunci când țițeiul se scumpește și amână foarte mult timp să scadă prețurile în momentele în care cotațiile țițeiului coboară.

La fel s-a întâmplat și de data aceasta, respectiv după ce prețul unui baril de țiței Brent a crescut pe burse, în câteva zile, de la 72 de dolari la 84 de dolari barilul, ceea ce înseamnă un procentaj semnificativ. Reacția distribuitorilor a fost rapidă, în sensul că au decis creșterea prețurilor cu amănuntul, adică în stațiile de vânzare. Nu au întârziat nemulțumirile. Argumentul cel mai important a fost acela că actualul carburant există de mai mult timp în stoc și deci a fost cumpărat la un preț mai vechi, deci mai mic. Ceea ce este corect. Cu siguranță, majoritatea covârșitoare a carburanților vânduți la începutul acestei săptămâni, a fost cumpărată cu câteva săptămâni în urmă, la prețul de atunci, și este vândută la un preț mai mare. În felul acesta, companiile speculează momentul și fac profit mai mare. De asemenea, s-a spus că România nu se aprovizionează de la state din Orientul Mijlociu și că în felul acesta este mai ferită de fluctuațiile de preț de piața internațională. Fals. Piața țițeiului este internațională și cotațiile pentru același tip de țiței sunt la fel pentru un cumpărător, indiferent de regiune.

În multe cazuri, lucrurile stau chiar așa, adică firmele iau o hotărâre speculativă. Dar, nu este doar atât. Se știe mai puțin, dar decizia unei companii de a crește prețurile carburanților se bazează pe un set de cel puțin patru componente.

În primul rând este vorba despre produsele care există în stoc. Companiile pot păstra un nivel optim al stocului bazat pe experiența anilor anteriori și bineînțeles pe nivelul vânzărilor.

În al doilea rând, decizia de a mișca prețul se bazează pe așteptările referitoare la fluența aprovizionării. Este luat în calcul orice risc care ar putea perturba ritmul normal de aprovizionare.

În al treilea rând, la stabilirea prețului se are în vedere și prognoza de consum. Dacă ritmul consumului rămâne alert este un semnal că prețul mai poate crește și totodată că nevoia de aprovizionare, la un preț nou, mai mare, poate deveni destul de stringentă.

În al patrulea rând, se ia în calcul și o așa-numită primă de risc, o noțiune asemănătoare cu cea legată de o țară și care fără a defini clar elementele la care se referă influențează diferite cotații, de la dobânda la un împrumut până la prețul țițeiului în cazul un conflict armat.

Toate aceste elemente duc la decizia de a crește destul de repede prețul benzinei sau motorinei față de momentul scumpirii barilului de țiței. De altfel, o bună dovadă în acest sens este chiar faptul că prețul benzinei și al motorinei nu a crescut în aceste zile doar în România. Același fenomen s-a întâmplat și în Franța sau Germania. În Franța, un litru de benzină se vinde cu 1,9 euro, iar în Germania prețul carburanților a depășit 2 euro pentru un litru. Deci, dacă a fost un fenomen speculativ acesta s-a manifestat în aproape toate statele Uniunii Europene.

Autoritățile pot promite tot felul de măsuri și controale. Unele pot fi eficiente pe termen scurt. Dar, cel mai sigur mod de a amenda creșterea prețului este la îndemâna consumatorului și anume să se abțină să cumpere.