
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
"Despre calea cuvintelor la răsăritul drumului" este un poem mai vechi care apare pe documentul pe care l-am aflat venind din anul 2015. Pe măsură ce voi afla mai multe amănunte (acum nu am posibilitatea să o fac) voi modifica acest text. ȘI el este protejat de drepturi de autor sub egida ® @ndrei constantin burduș@ © 2015.
Iată poemul:
despre calea cuvintelor la rãsãritul drumului
la țărmul fiecărei dimineți
sărut marea cu cuvintele mele lichide
și marea se umple de sensuri
care șerpuiesc îndoind lumina
până la necuprindere
mângâi văzduhul cu bietele mele vorbe
purtătoare de zbor
și cerul se curbează înlăuntrul cuvintelor mele
precum din versul meu naște țipătul
prea înaltul înalt
sãdesc vorbele mele purtătoare de semne
la rãdãcina fiecărei vieți
și viața se întoarce în carte
și cartea se întoarce în fiecare urmă
și Cel Ce Definește Eternul
îmi întoarce poemul sã îl port
până când sorocul poemului sã se nască
devine sens
în fiecare clipă când mor
mã transform într-un semn
care desenează timpului o mãsurã a sensului
căci eu sunt Purtătorul de Semne
cuvânt din lumină
și pas din urmă
tăcut și umil coborât în sunet
spre preamărirea
Eternului
care va veni sã odihnească drumul
împlinind căutarea
ca iubire
® @ndrei constantin burduș@ © 2015
Vocea din podcast aparține autorului.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
"Despre calea cuvintelor la răsăritul drumului" este un poem mai vechi care apare pe documentul pe care l-am aflat venind din anul 2015. Pe măsură ce voi afla mai multe amănunte (acum nu am posibilitatea să o fac) voi modifica acest text. ȘI el este protejat de drepturi de autor sub egida ® @ndrei constantin burduș@ © 2015.
Iată poemul:
despre calea cuvintelor la rãsãritul drumului
la țărmul fiecărei dimineți
sărut marea cu cuvintele mele lichide
și marea se umple de sensuri
care șerpuiesc îndoind lumina
până la necuprindere
mângâi văzduhul cu bietele mele vorbe
purtătoare de zbor
și cerul se curbează înlăuntrul cuvintelor mele
precum din versul meu naște țipătul
prea înaltul înalt
sãdesc vorbele mele purtătoare de semne
la rãdãcina fiecărei vieți
și viața se întoarce în carte
și cartea se întoarce în fiecare urmă
și Cel Ce Definește Eternul
îmi întoarce poemul sã îl port
până când sorocul poemului sã se nască
devine sens
în fiecare clipă când mor
mã transform într-un semn
care desenează timpului o mãsurã a sensului
căci eu sunt Purtătorul de Semne
cuvânt din lumină
și pas din urmă
tăcut și umil coborât în sunet
spre preamărirea
Eternului
care va veni sã odihnească drumul
împlinind căutarea
ca iubire
® @ndrei constantin burduș@ © 2015
Vocea din podcast aparține autorului.
Support the show