Send us a text

"despre déjà vu din nou și despre Beethoven" este un poem scris în noaptea de dinaintea zilei de 13 ianuarie 2023, într-o perioadă cu o mai mare fervoare creativă.
Mai jos este poemul care este scris sub marca ®@ndrei constantin burduș@© 2023 

despre déjà vu din nou și despre Beethoven 

 

am căzut peste ochiul meu drept

 

am căzut ușor aplecat

sprijinindu-mi un genunchi de poem

 

simțeam că sunt o formă de clopot

greu de explicat

 

și clopotul suna întretăiat

ca o respirație încurcată în mărăcini

panicată și disperată

 

aveam o senzație de Beethoven surd

care tocmai avea o revelație

pe care nu o putea imprima

pe nici un fel de suport

 

simfonia se scria într-una

înlăuntrul lui

și se ștergea imediat ce pășea înainte

era o senzație ciudată de déjà vu

o senzație pe care o cunosc de foarte mult timp

și pentru care am în continuu

un sentiment acut de afecțiune și frică

depinde pe ce parte a oglinzii mă aflu

 

e ca și cum aș mai fi trăit viața aceasta

pe care sunt condamnat să o scriu

să o compun

să o cânt

să o trăiesc

la nesfârșit

fără să pot schimba nimic

din ceea ce sunt

sau din ceea ce am fost

sau din ceea ce voi deveni

 

o să surzesc cândva

și nu voi mai putea să-mi aud nici cuvintele

nici simfoniile

nici păsările

nici clopotul

clopotul acela de care mă agăț cu disperare

nici pe tine nu te voi mai putea auzi

aceasta este cea mai mare tulburare a mea

căci nu-mi pot închipui ființarea fără de tine

 

e complicat de explicat cum iubirea schimbă legile fizicii

și anatomia ființei umane

 

în fond ce știm noi despre iubire

sau ce știm despre noi

sau ce știu eu despre mine

când sunt în permanență la poarta ființării mele

și tot aștept să se deschidă oglinda

 

cum spuneam

am căzut pe ochiul meu drept

am căzut pe un genunchi

sau pe un cuvânt

mi-e greu să văd de aici

de la etajul suferinței mele celei prelungi

 

am 600 de kilometri de motive

să te urăsc și să te iubesc

în același timp 

și

în aceeași măsură

 

cum spuneam

simfonia se scrie singură

dar se șterge într-una

lăsându-mă surd

și neînțeles

în poemul meu

decolorat

și demodat

 

așteaptă-mă

îmi zic

poemului

sau simfoniei

tot una

 

curge fântâna pe la ochiul drept

 

 

®@ndrei constantin burduș@©2023

13th of January 2023

București

Support the show