Sunt câteva lucruri suprinzătoare referitoare la așteptarea verdictelor agențiilor de rating. În primul rând, a crescut tensiunea în jurul subiectului. Parcă suntem în apropierea unui meci de fotbal și tot mai mulți chibiți au o părere legată de decizia agențiilor, respectiv dacă România va fi sau nu retrogradată la „junk”. Mai lipsește doar o miză legată de subiect. Probabil că până la sfârșitul lunii, atunci când va fi publicată evaluarea primei agenții de rating, se vor auzi multe opinii sigure pe ele care vor spune că România nu va fi retrogradată sau dimpotrivă care vor susține că vom fi trecuți la categoria „junk”.

În al doilea rând, există o creștere vizibilă a analizelor referitoare la evaluările agențiilor de rating. Nu este neapărat un lucru rău, dar uneori abordările privesc doar momentul, când de fapt tema de astăzi a scăderii ratingului de țară începe în urmă cu șase ani, atunci când Comisia Europeană a plasat România sub procedura de deficit excesiv. De aceea, abordarea strictă a momentului, a anului 2026, este incorectă, pentru că nu arată cauzele complete care au afectat economia românească.

În al treilea rând, România se află într-o situație inedită. Până acum evaluările agențiilor de rating vizau cu precădere temele economice. Analizele agențiilor se concentrau de fiecare dată pe principalii indicatori economici, dar în mod sintetic. Nu este uitat, însă, niciun domeniu: finanțele publice, nivelul datoriei statului, evoluțiile macroeconomice, piața muncii sau indicatorii sistemului bancar. De fiecare dată, analizele agențiilor de rating fac și o trimitere către situația politică, dar subiectul era văzut ca având o importanță minoră. Motivul este că în ultimii 10-15 ani, România a avut un tip de echilibru politic, iar temele economice prevalau.

De data aceasta, România se află într-o situație diferită. Mulți indicatori economici sunt complet ieșiți din standardele obișnuite, ceea ce pune presiune asupra agențiilor pentru a lua în calcul o eventuală retrogradare de rating, iar acum s-a adăugat și o situație politică incertă.

Dacă în multe evaluări ale agențiilor de rating, chestiunea politică era mai degrabă formală, doar menționată, acum situația politică dificilă accentuează punctele slabe din economie. De fapt, problema pe care o pun agențiile de rating este dacă viitorul guvern va continua procesul de consolidare bugetară. Adică, mai clar, dacă viitoarele guverne vor continua să reducă deficitul bugetar, o temă esențială pentru agențiile de ale căror evaluări țin seama toți investitorii importanți din economia globală.

Să ne întoarcem atunci la indicatorii economici. Fără a simplifica prea mult, principalii indicatori la care se uită agențiile de rating și implicit investitorii, sunt deficitul bugetar și datoria publică. Motivul este simplu: cei doi indicatori sunt legați și arată cât de mare este datoria statului, cât de mult va crește și bineînțeles care sunt șansele ca statul să fie solvabil, adică să își plătească obligațiile față de creditori.

Evident, în calcul intră și împrumuturile ajunse la scadență, și dobânda la care România se împrumută de pe piața internă și de pe cea internațională (între 6% și 7% pe an, în funcție de tensiunile din economia globală și de mesajele agențiilor de rating). În orice caz, România a plătit anul acesta cel mai mare randament dintre statele Uniunii Europene, ceea ce vorbește de la sine despre poziția delicată în care se află în fața finanțatorilor externi. De fapt, România se împrumută acum la dobânzi pe care le au statele aflate în zona „junk”. Dar, se poate și mai rău.

O eventuală retrogradare la categoria „nerecomandat pentru investiții” ar influența atât împrumuturile statului, cât și cele ale companiilor. Să nu ne grăbim să vorbim despre „junk”, pentru că mai este mult până departe, adică până la evaluările agențiilor de rating de anul acesta.