
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“ devenirea eului dintr-un mugure” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 26 ianuarie 2021.
Poemul arată astfel :
devenirea eului dintr-un mugure în secundă sau totuna în cerc
îmi înmugureau așteptările ninse
degetele
însângerate de aprinsele zăpezi
îngerule
timpul avea nenumărate brațe
și nesfârșite tăceri
săpau secundele în mine
și țâșneau mii de lumini
și neîmplinite misterele devenirii
plângeau izvoare
Tu
îngerule
ce din lumină plângi
respirarea prelungă a basmului
ascultă-mă
simt adânc mugurii despărțind secundele în carnea mea
înflorind tăcerile în infinite lacrimi
le simt
îngerule
pasaje secrete prin despletita durere a întunericului
sufletul devine piatră și piatra devine suflet
și se desprind într-una
suflet și piatră
piatră și suflet
nimic etern și totuși
în infinită rostogolire
un fel de breșă în curgere
căci curg secunde din secunde din secundele secundelor
fecundă despărțire în trepte de cuvinte
poate cândva
doar eu
mă voi transforma în țipăt
furându-ți neiertătoare
absența
cea de-o jumătate de sete
o altă cărămidă în același zid al curgerii
îngerule
de unde atâta patimă
în acest lemn
care scrie cu sânge
abisul
duhului fără de pereche
învelește-mă
îngerule
de-o iubire sunt
sunt deja ea înainte de mine
sunt deja poemul lui doi
sămânță din mine crește sămânță
și de corabia mea trag toate secundele timpului meu
și nimic nu va mai fi la fel
după mine
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“ devenirea eului dintr-un mugure” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 26 ianuarie 2021.
Poemul arată astfel :
devenirea eului dintr-un mugure în secundă sau totuna în cerc
îmi înmugureau așteptările ninse
degetele
însângerate de aprinsele zăpezi
îngerule
timpul avea nenumărate brațe
și nesfârșite tăceri
săpau secundele în mine
și țâșneau mii de lumini
și neîmplinite misterele devenirii
plângeau izvoare
Tu
îngerule
ce din lumină plângi
respirarea prelungă a basmului
ascultă-mă
simt adânc mugurii despărțind secundele în carnea mea
înflorind tăcerile în infinite lacrimi
le simt
îngerule
pasaje secrete prin despletita durere a întunericului
sufletul devine piatră și piatra devine suflet
și se desprind într-una
suflet și piatră
piatră și suflet
nimic etern și totuși
în infinită rostogolire
un fel de breșă în curgere
căci curg secunde din secunde din secundele secundelor
fecundă despărțire în trepte de cuvinte
poate cândva
doar eu
mă voi transforma în țipăt
furându-ți neiertătoare
absența
cea de-o jumătate de sete
o altă cărămidă în același zid al curgerii
îngerule
de unde atâta patimă
în acest lemn
care scrie cu sânge
abisul
duhului fără de pereche
învelește-mă
îngerule
de-o iubire sunt
sunt deja ea înainte de mine
sunt deja poemul lui doi
sămânță din mine crește sămânță
și de corabia mea trag toate secundele timpului meu
și nimic nu va mai fi la fel
după mine
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show