Send us a text

“dizidență la rid” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 18 martie 2021.

Poemul arată astfel :

dizidență la rid

m-am uitat pe fereastră la propria mea viață

ploua torențial și era cam frig

strada era pustie

până la ultima gară

m-am uitat prin foșnetul ploii și mi-am zis:

Dumnezeu există

și eu sunt un om bun

dar nimic nu s-a schimbat

nici oamenii nu s-au schimbat

nici cuvintele

porțile deschise au rămas închise

și porțile închise au îmbătrânit în balamalele lor ruginite

către sufletul topit de o respirare

noaptea șoaptele curgeau cu susurul lor abscons

printre pernele așezate

cruciș

peste trupurile piezișe ale visului

undeva

o femeie plângea

cu durerile ei de femeie

cu tăcerile ei de femeie

cu iubirile ei de femeie

se vedea colțul ierbii printre șine

acolo unde se opreau rechinii 

să privească refluxul

apoi dădeam draperia de o parte

dădeam istoria de cealaltă parte

și nimeream tot în gară

și vă spuneam că ar fi trebuit să ascultați

ceea ce aveam să vă spun

în calitate de fiu rătăcitor

eram mereu pe mare

și priveam întotdeauna apusul de la răsărit

și-mi spuneam

sunt chit cu mine însumi

eu sunt legea

sau poemul

depinde cum răsar cuvintele

din roua tăcerii

ploua infernal și neîntrerupt

Dumnezeu

pusese ploaia în loop

viața se umplea de amar 

ca un pahar cu urme de degete încleștate

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

Support the show