Dublu Sens

Pasionată de fotografie, pictură și frumos, Cristina, reușește să surprindă cele mai faine momente atunci când înregistrăm episoadele Dublu Sens. Este o persoană timidă, rezervată, dar care îți transferă relaxarea ei și bună dispoziție atunci când se află în preajmă.   

Am vorbit despre relația cu Dumnezeu, despre răbdare, București, despre modul în care arta se împletește cu diferite activități cotidiene și entuziasmul implicării în podcastul Dublu Sens. Sperăm să te regăsești în dialogul nostru.  

Știi acele zile de duminică în care parcă ai vrea să te așezi lângă un prieten bun și să discuți relaxat?   

Asta am făcut împreună cu Michael... ne-am așezat la masa, am rupt ritmul agitat din săptămână și ne-am împărtășit câteva gânduri despre pasiune, artă, fotografie, cunoaștere de Dumnezeu și perseverență. Michael este un tip plăcut, liniștit și deschis care îmi transmite starea lui de fiecare dată când îl întâlnesc. Poate din cauza asta e o plăcere să lucrăm împreună. Are o experiență de viață care începe în Craiova și te poartă prin Belgia, Germania, București și în final te aduce tot în locul natal.   

Spune că se simte cel mai bine în spatele camerei de filmat, dar de data asta a avut curaj și s-a așezat pe scaunul invitaților. Doar că el e invitatul-gazdă, având în vedere că filmează și editează toate episoadele de Podcast. Faptul că am avut ocazia să conversăm aproape 30 de minute despre pasiunea care îl definește, m-a bucurat tare.   

El este omul care transpune amintiri în rame...

Sezonul al doilea debutează cu o discuție autentică și personală despre identitate și sens cu Ovidiu Băluță, un om care mi-a fost mentor, capelan și este pastor al bisericii pe care eu o frecventez. Am dialogat cu Ovidiu despre ce înseamnă să fii pastor, despre modul în care perioada liceului te ajută să îți formezi identitatea și să îți găsești calea. Împreună am identificat curentele de gândire care influențează mentalitatea tânărului postmodern aflat în căutarea adevărului și a onestității ca valoare intrinsecă.   

Într-o societate care promovează relativismul moral și intelectual, noțiunea de adevăr nu mai încape. Ne-am abandonat reperele. Nu mai știm care este limita dintre bine și rău. Și până la urmă ce mai contează adevărul cât timp eu sunt fericit? Cine spune ce este bine sau rău? Părinții? Prietenii? Societatea? Eu însumi? Mai are loc în ecuație și Dumnezeu?    

Nu garantăm că vei găsi toate răspunsurile, dar sperăm să oferi o mai bună formulare întrebărilor care te frământă. Urmărește primul episod din sezonul doi și integrează-te în dialog. E loc de trei persoane.

În mod ironic, Biblia este cea mai furată carte din lume.   

Bucățica asta de informație, ne obligă să te avertizăm că a sosit timpul să o citești. S-ar putea ca la un moment dat, cineva să te lipsească de Biblie. O asemenea carte care a trezit polemici și dezbateri îndelungate, dar care a transformat nenumărate vieți, merită citită.   

Cunoști sentimentul acela de entuziasm și nerăbdare de a împărtăși cu prietenii sau cu apropiații, titlul unei cărți foarte bune? Ei bine, ținând cont că te considerăm prieten, vrem să îți recomandăm această carte din prisma experienței personale. Merită din plin!   

Immanuel Kant spunea că „Existența Bibliei este cel mai mare beneficiu pe care l-a avut vreodată rasa umană. Orice atentat de a o deprecia este o crimă împotriva umanității”.

Când suntem mici, cititul e „pedeapsa” preferată a părinților. Ne simțim obligați să citim că doar e un obicei „nobil”, distins, te rafinează. 

Conștient, înțelegem că ne face bine… teoretic citim, practic vizionăm. Noi credem în educație, eliberare și dezvoltare. Calea spre emancipare și deschidere sufletească este lectura. Cartea ne e prieten statornic, ne este sfetnic și urnă plină cu amintiri. Printre file de carte, nostalgii și visuri, ne regăsim sinele pierdut în vulgarități. 

În devenirea oricărui tânăr, identitatea este modelată (și) de cărțile citite. În episodul ăsta ne-am povestit întâlnirile miraculoase cu lectura. Dacă ești iubitor de carte sau cel puțin ai o fărâmă de respect pentru cuvânt, te invităm să descoperim împreună cuvinte(le) care transformă.

"A nu fi fericit decât prin comparație, înseamnă să te condamni la nefericire, pentru că întotdeauna trebuie să lupți pentru a ajunge sau a depăși pe cineva", spunea Gustave Le Bon. Câți ne regăsim în situația asta? 

O să fim noi primii care recunoaștem...până la urmă, conștientizarea unei probleme constituie primul pas către rezolvarea acesteia, nu? Dacă și tu "ocazional" ajungi să te compari cu ceilalți sau poate ești singurul de pe planetă care nu face asta, hai cu noi măcar din pură curiozitate. Când vezi fericirea altora înaintea ta, ia-ți timp și gândește-te câți sunt în urmă. 

Zic să ne bucurăm de ale noastre! 

Noi credem în Dumnezeu și suntem convinși că și El crede în noi, așa cum spunea Nicolae Steinhardt. Drumul spre educație și adevăr, pornește de la credințele și valorile personale. Am vorbit pe șleau despre Dumnezeu, relația noastră cu El, temeri și cum ne raportăm la divinitate. 

Mai poate un tânăr cerebral, care pe deasupra studiază medicina, să creadă într-o Instanță invizibilă? Sunt creștinii niște posaci, care se abțin de la orice formă de plăcere cunoscută? Știința și religia pot coexista? E Dumnezeu un tiran, veșnic fericit să își tortureze creaturile?    

Dacă te preocupă și pe tine întrebările astea, rămâi cu noi. Nu îți garantăm toate răspunsurile, dar poate că deschidem o ușă spre cunoaștere. Și până la urmă, ce ai de pierdut? Vorba lui Andrei Pleșu către prietenul său, Gabriel Liiceanu: “Tu închizi ușa spre Transcendent de teamă să nu te tragă curentul.”

Dublu Sens este o comunitate pasionată de creștere și dezvoltare. Credem că educația, adevăratele valori și credința sunt singurele arme care pot să ne conducă la adevăr, să ne elibereze de propriile prejudecăți, tipare nesănătoase și temeri.  De ce ar mai alege un tânăr să fie creștin în postmodernism?  Urmărește următorul episod Dublu Sens, care apare duminică de la ora 21:00 pe Youtube, Spotify și Apple Podcasts. Pentru a face parte dintr-o comunitate pasionată de educație, nu uita să te abonezi pe canalul nostru de Youtube si să apeși pe clopoțel.

Îți amintești de perioada copilăriei în care ne strângeam cu toții pe terenul din curtea școlii și cu rafinamentul caracteristic unui elefant într-un magazin cu porțelanuri "băteam mingea" de ziceai că ne cerea 3 exerciții la matematică în plus pentru temă? Noi privim cu nostalgie la toate acele clipe, prieteniile formate pe terenul de fotbal, când "alergam cât ne țineau plămânii" și încercam să ne prindem unul pe altul. Toate acele activități fizice, au contribuit la dezvoltarea noastră, ne-au format.  Așa că te invit să redevenim copii pentru că "numai făcând sport în fiecare zi poţi muri sănătos" (Vasile Ghica).