
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“durerea” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 19 martie 2021.
Poemul arată astfel :
durerea
cu greu îți poți imagina cât de tare poate să doară
pentru că nu există cuvinte suficiente
și nici destul de încăpătoare
încarc în ele lopeți întregi de durere
și în lumină văd cum durerea curge din lopeți
și lasă dâre de suferință lichefiată
cuvintele se umplu neputincioase
și zac scufundate pe jumătate
din pricina greutății prea mari
cum să-ți explic ca să poți înțelege
este ca și cum m-ai despica în două de viu
fără nici un fel de logică
fără nici un fel de simetrie
fără nici un fel de armonie
durerea curge ca un fluviu uriaș
și distruge totul în cale
nici măcar țărmuri nu mai rămân
cărările au dispărut de mult
și sângele țâșnește de peste tot
pretutindeni
nori grei de disperare
se adună pe ultimul cer deschis
și-n urechi rămâne doar strigătul
ca un semnal continuu
de o intensitate uluitoare și prelungă
ucigând orice urmă de împotrivire
corpul devine amorf si dezarticulat
în stomac un gol inexplicabil și dureros
nu-și înțelege rostul
și îmi spun
ar fi mult mai bine să nu fie nimic
ar fi cu mult mai bine să nu fie nimic
dar
este
trădarea umblă țanțoșă cu cizmele pline de sângele meu
care țâșnește la nesfârșit
urmele pline de sânge se scurg pe pereții zilei despicate și ea
este doar sentimentul acela infinit de dureros al neputinței
în fața trădării
inexplicabilul schimonosit
ce rost ar mai avea pasărea
dacă brusc
ai rupe zborul
din țâțânii ei
oare nu ar rămâne doar durerea
cea fără de chip
și fără de margini
moartea devine doar un țărm
o liniște
un capăt de zbucium
unde să reazem fruntea
la un infinit
de patimă
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“durerea” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 19 martie 2021.
Poemul arată astfel :
durerea
cu greu îți poți imagina cât de tare poate să doară
pentru că nu există cuvinte suficiente
și nici destul de încăpătoare
încarc în ele lopeți întregi de durere
și în lumină văd cum durerea curge din lopeți
și lasă dâre de suferință lichefiată
cuvintele se umplu neputincioase
și zac scufundate pe jumătate
din pricina greutății prea mari
cum să-ți explic ca să poți înțelege
este ca și cum m-ai despica în două de viu
fără nici un fel de logică
fără nici un fel de simetrie
fără nici un fel de armonie
durerea curge ca un fluviu uriaș
și distruge totul în cale
nici măcar țărmuri nu mai rămân
cărările au dispărut de mult
și sângele țâșnește de peste tot
pretutindeni
nori grei de disperare
se adună pe ultimul cer deschis
și-n urechi rămâne doar strigătul
ca un semnal continuu
de o intensitate uluitoare și prelungă
ucigând orice urmă de împotrivire
corpul devine amorf si dezarticulat
în stomac un gol inexplicabil și dureros
nu-și înțelege rostul
și îmi spun
ar fi mult mai bine să nu fie nimic
ar fi cu mult mai bine să nu fie nimic
dar
este
trădarea umblă țanțoșă cu cizmele pline de sângele meu
care țâșnește la nesfârșit
urmele pline de sânge se scurg pe pereții zilei despicate și ea
este doar sentimentul acela infinit de dureros al neputinței
în fața trădării
inexplicabilul schimonosit
ce rost ar mai avea pasărea
dacă brusc
ai rupe zborul
din țâțânii ei
oare nu ar rămâne doar durerea
cea fără de chip
și fără de margini
moartea devine doar un țărm
o liniște
un capăt de zbucium
unde să reazem fruntea
la un infinit
de patimă
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show