- Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee!
M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat - aprinsă odisee -
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.
Cel ce-a-ntrebat într-un copil se-ascunde.
- Eu ştiu răspunsul! spun. Ura-i mai rea.
Aştept acuma cheia!...Nu-mi răspunde.
Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea.