Eram un râu, lucire străvezie,
Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.
Eram o floare dănţuind la baluri
Cu-n fir de iabă-n margine de glie.
Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,
Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie
Şi-o pasăre scăpată din robie
Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.
Eram o lume prinsă-n ecuaţii,
Urzind prin colţuri sumbrul ei complot
Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.
O clipă doar, în sacrul meu chivot,
Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,
Eram în toate, devenisem tot.