OPREȘTE-TE!
“dacă aţi avea credinţă cât un bob de
muştar, aţi muta munţii din loc“
Iisus
Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!
Ce rost am eu în lumea asta largă,
Ce val din mine stânca o s-o spargă,
Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?
Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă
Invidia. Să-i pregătesc arestul
În care nu-şi mai poate scrie testul
Tremurător în carne, ca o vargă.
Să smulg Trufia spornică-n risipă
Şi Îndoiala să o prind din mers,
Chiar de se zbate răscolit şi ţipă;
Să mă citesc în spaţiul unui vers.
Destul ar fi să cred în mine-o clipă.
Aş deveni stăpân pe univers.