Eram un râu, lucire străvezie,

  Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.

  Eram o floare dănţuind la baluri

  Cu-n fir de iabă-n margine de glie.

  Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,

  Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie

  Şi-o pasăre scăpată din robie

  Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.

  Eram o lume prinsă-n ecuaţii,

  Urzind prin colţuri sumbrul ei complot

  Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.

  O clipă doar, în sacrul meu chivot,

  Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,

  Eram în toate, devenisem tot.