la spitalul de oncologie

ai cum mă-nţeapă-n ochişori mămică

să stai cuminte pui că o să treacă

te ţin în braţe strâns să nu îţi facă

nici un balaur rău nu-ţi fie frică

maică ce trenuri lungi parcă se-apleacă

şi prin tunele ziduri strâmbe pică

parcă mi-a rupt aripa o alică

şi m-a-nţepat un vârf desprins din teacă

ca ceara-i este chipul şi-n orbite

două lumini mai pâlpâie precar

în fibra-i slabă se muncesc termite

să roadă licăr veşted din amnar

neputincioasă hulă-n vreri rănite

aş vrea s-aprind un foc dar nu e jar