Iisus

 Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!

 Ce rost am eu în lumea asta largă,

 Ce val din mine stânca o s-o spargă,

 Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?

   Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă

   Invidia. Să-i pregătesc arestul

   În care nu-şi mai poate scrie testul

   Tremurător în carne, ca o vargă.

   Să smulg Trufia spornică-n risipă

   Şi Îndoiala să o prind din mers,

   Chiar de se zbate răscolit şi ţipă;

  Să mă citesc în spaţiul unui vers.

  Destul ar fi să cred în mine-o clipă.

  Aş deveni stăpân pe univers.