- Unde mi-e mama? Unde-i este locul?

Pe înţelept copilul îl descoase.

Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase:

- În ţara-n care mai domneşte focul.

Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase

Apar în zare. - Unde mi-e norocul?

Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul.

- Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.

Ca să te-nalţi şi piscul să te ţină,

Ucide Taurul în noi pitit,

Zdrobeşte şarpele ce o să vină

Si-ţi vei găsi măicuţa. L-a privit.

Bătrânul devenise o lumină.

A tremurat în ram şi a pierit.