Când să parchez în faţa casei mele,

Văd locul ocupat şi nu m-ajută

Privirea calmă. Intru în derută.

A fost o zi cu-o sută de belele.

Vine vecinul, cel bolnav de gută.

- A cui e rabla? zic, pornit pe rele.

Simt că mă ia pe loc cu ameţele.

- Sunt musafiri la numărul o sută.

- Şi chiar la mine s-au găsit să steie,

Să nu-mi pot pune roata lângă scări?

- Câte bordeie-atâtea obicee!

Îmi vin în cap o mie de-ntrebări.

Din portbagaj apuc nervos o cheie....

Doi sturzi în pom se ţin în dezmierdări.