Talaz de oameni, menajere-n ţoale

Obraznice prin dezgoliri de pulpe,

Adolescente jinduind să-ntrulpe

Femei mature de la sfârc la poale.

Nu-i nici un loc pe bănci. Priviri de vulpe

Trimit săgeţi. Răspund cu-n zâmbet moale,

Să nu-mi aşez trăiri pe stânci domoale,

Ca să-mi preschimb traseu-n mii de culpe.

Târziu dispar. Rămân să-mi urc ţinutul

Printre mirări din ochi de prunc nătâng.

Am pus sonetul pe hotar drept scutul

De istoviri, în veci să nu mă plâng.

L-am zămislit pe-alei şi-mi e avutul

Ce-ntr-un târziu m-am nevoit să-l strâng.