Spune-mi spre seară te iubesc. Odată.

Cum nu mi-ai spus de când te am în sânge.

Nu vezi că-s trist şi răsuflarea-mi plânge

Sub coapsa ta în chinuri frământată?

Toarnă cuvântu-n mierea ce se strânge

În cupa tainei îndelung păstrată,

Ca să-mi cuminec clipa alinată

Cu azima ce între noi se frânge.

În timp ce ruga n-a sfinţit havuze,

Din degete s-au revărsat poveşti

Şi-n peşteră, umbros lăcaş de muze,

Mi-am aşezat hotarele domneşti.

N-ai împlinit un zbucium scris pe buze.

Mi-ai arătat cu trupul că iubeşti.