rămân cocoşul pus pe-acoperişuri

din tablă sură înfruntând furtuna

nu îl înmoaie vipia nebuna 

nu se încurcă-n oarbele desişuri

 de sus oraşul pare văgăuna 

în care surzii îşi înfig tăişuri 

un soi ciudat de umbre şi hăţişuri

 în care scurmă necurmat minciuna 

dar casa mea bătrână şi-a dus veacul 

şindrila curge moale în răstimp 

rugina groasă mi-a tăiat hamacul

 mă încovoi sub orice anotimp 

şi peste noaptea ce-a pornit atacul 

picioarele mi s-au desprins de timp