antisonet 2 

Când să parchez în faţa casei mele,

 Văd locul ocupat şi nu m-ajută 

Privirea calmă, Intru în derută. 

A fost o zi cu-o sută de belele. 

Vine vecinul, cel bolnav de gută. 

- A cui e rabla? zic, pornit pe rele.

 Simt că mă ia pe loc cu ameţele.

 - Sunt musafiri la numărul o sută. 

- Şi chiar la mine s-au găsit să steie,

 Să nu-mi pot pune roata lângă scări? 

- Câte bordeie-atâtea obicee!

 Îmi vin în cap o mie de-ntrebări.

 Din portbagaj apuc nervos o cheie...

. Doi sturzi în pom se ţin în dezmierdări.