"Nu va rămâne piatră peste piatră!"...
             Am râs de el, de vorba lui smintită.
          "Torenţi de foc v-ajung, gust de pirită!"...
             Ce născociri în gura lui ce latră.
           "Furtuni se nasc în iarba necosită!"...
              L-am biciuit în vuietul de şatră.
           "Striviţi veţi fi, zdrobită orice vatră!"...
              În urmă las făptura lui pierită.
              Trăiesc la fel, în fadă răvăşire,
              În zbaterea de-a fi pentru a fi,
              În necurmata, dulcea amăgire
              Că încă-s viu, că încă pot trăi.
              Nepăsător, alung o prevestire.
              Astfel devin o umbră într-o zi.