Rostogolit prin colb, strivit prin spaţii

Sub ghilotiona razelor impure,

Izbit de vânt tăios ca o secure,

De-un anotimp ce-a îndurat mutaţii,

Ieşit târziu la streşini de pădure,

Privind trufaş, ca să primesc ovaţii,

Iubind orgii cu târfe şi libaţii,

Insinuat printre zidiri obscure

Pe-a libertăţii frânghie îngustă

Mi s-a părut că dănţuiesc şi tac,

Că nu mă-nving uitări urlând prin pustă.

M-am tolănit pe-un instabil hamac

Cu viaţa-n jur şi moartea-n trup, injustă,

Neîmplinit de-a pururi, sfânt şi drac.