
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“eu” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 27 octombrie 2020
Poemul arată astfel :
eu
eu nu începeam cu sinele meu
ci cu sinele cerului începeam
și cu cel al pământului
și cu sinele apei plângeam
în numele curgerii
eu nu începeam cu visul pământului
ci visul pământului eram
căci așa a fost începutul
ca o patimă a fost
descălecarea de pe întuneric a fost
lumina așternându-se la trei
de aceeași parte a semnului
țipătul fiind și el tridimensional
devenind și el
durere
durerea nașterii
rostul ce fusese rostit
când lumea se trăgea de șireturi cu începutul
a fost
căci nu de dreapta sau de stânga m-am temut eu
căci stânga și dreapta
erau de aceeași parte a inimii
ci de-a nerostirii în lumină
și în cuget
și în toamnă
căci în toamnă m-am întors
toamnă
cu gust de strugure pe piept
și de pasăre
și de cerb
și-am alergat prin pădurile acestea preț de o mie de ani
și cu mine râurile din râuri au alergat
vânturi din vânturi
am mușcat din codrul de patimi
unde mirosea puternic a descântec
căci lupul s-a tras din lup
la țărmul timpului
și lumina din lumină s-a tras
și nu din întuneric
căci întunericul nici nu este
ci doar lipsa luminii este
necredința
nici ea nu este
ci doar lipsa iubirii
căci credința iubire este
nașterea
botezul
cununia
moartea
totul iubire este
căci dacă iubire nu este
nimic nu este
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
În podcast recită autorul
Support the show
 By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTIN
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“eu” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 27 octombrie 2020
Poemul arată astfel :
eu
eu nu începeam cu sinele meu
ci cu sinele cerului începeam
și cu cel al pământului
și cu sinele apei plângeam
în numele curgerii
eu nu începeam cu visul pământului
ci visul pământului eram
căci așa a fost începutul
ca o patimă a fost
descălecarea de pe întuneric a fost
lumina așternându-se la trei
de aceeași parte a semnului
țipătul fiind și el tridimensional
devenind și el
durere
durerea nașterii
rostul ce fusese rostit
când lumea se trăgea de șireturi cu începutul
a fost
căci nu de dreapta sau de stânga m-am temut eu
căci stânga și dreapta
erau de aceeași parte a inimii
ci de-a nerostirii în lumină
și în cuget
și în toamnă
căci în toamnă m-am întors
toamnă
cu gust de strugure pe piept
și de pasăre
și de cerb
și-am alergat prin pădurile acestea preț de o mie de ani
și cu mine râurile din râuri au alergat
vânturi din vânturi
am mușcat din codrul de patimi
unde mirosea puternic a descântec
căci lupul s-a tras din lup
la țărmul timpului
și lumina din lumină s-a tras
și nu din întuneric
căci întunericul nici nu este
ci doar lipsa luminii este
necredința
nici ea nu este
ci doar lipsa iubirii
căci credința iubire este
nașterea
botezul
cununia
moartea
totul iubire este
căci dacă iubire nu este
nimic nu este
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
În podcast recită autorul
Support the show