Odată cu începerea mandatului de patru ani al lui Donald Trump, o provocare uriașă se deschide în fața Europei. În acest context, trei personalități europene de prim rang atrag atenția asupra necesității unei adaptări rapide la o lume în schimbare accelerată.

Børge Brende președinte și CEO al Forumului Economic Mondial, Arancha Gonzalez Laya, decanul Școlii de Afaceri Internaționale din Paris (Sciences Po) și Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relații Externe semnează un articol de opinie colectiv în ediția europeană a Politico:

”În mijlocul unui peisaj geopolitic și geoeconomic instabil, Europa se află la o răscruce de drumuri. Dar cum ar putea Europa să se adapteze lumii în schimbare? Să îmbrățișeze interconectarea acolo unde este prudent, construind în același timp autonomie acolo unde poate. Aceasta înseamnă ”autonomie strategică”, spun autorii articolului.

În același timp, acesta ar fi răspunsul la dezbaterea strategică ce are loc în prezent în multe dintre capitalele continentului: dacă să continuăm pe drumul interdependenței cu partenerii străini sau să adoptăm o nouă cale de mai mare autonomie strategică.

Răspunsul autorilor este că ar trebui să adoptăm o cale de mijloc.

Astfel, blocul trebuie să devină un pilon mai puternic în cadrul NATO. Și o posibilă modalitate de a face acest lucru ar fi înființarea unui Consiliu de Securitate European informal, care să cuprindă reprezentanți ai Consiliului UE și ai Comisiei Europene, pentru a eficientiza coordonarea apărării și pentru a permite o acțiune rapidă și decisivă.

Între timp, în ceea ce privește energia, dependența Europei de gazul rusesc a relevat pericolele legării de un singur furnizor.

Europa ar trebui să continue parteneriatele energetice pentru nevoi pe termen scurt, dar să se concentreze pe domenii emergente, cum ar fi tehnologiile bateriilor.  

Când vine vorba de tehnologie, să-și revizuiască reglementările și să simplifice birocrația, pentru a stimula inovarea.

Apoi, să fie mai curajoasă în programele de garantare a împrumuturilor, care vor facilita investițiile. În definitiv, nu banii sunt problema: UE se mândrește cu un excedent anual de cont curent de 2,5% din PIB, pe care îl investește în străinătate.

Alianțele cu țări din întreaga lume vor fi esențiale, inclusiv în ceea ce privește comerțul. Piața unică a UE, reprezentând 15% din PIB-ul global și 450 de milioane de consumatori, este atuul său economic. Iar Europa ar trebui să o folosească pentru a asigura resursele esențiale necesare pentru industriile sale digitale și ecologice.

În mod esențial, atingerea echilibrului strategic corect va necesita și capital uman. Cronometrul demografic al Europei se scurge, iar până în 2050, populația de vârstă activă a blocului se va micșora cu 20%. De aceea, politicile de migrație trebuie să fie strategice și mai bine adaptate nevoilor pieței.

Pe scurt, autonomia strategică ar însemna investiții în apărare, tranziție ecologică accelerată, încurajarea inovării, aprofundarea legăturilor comerciale globale și reformarea politicilor de migrație.

Alegerea este clară: te adaptezi sau vei fi lăsat în urmă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Era liberală s-a încheiat. Iar națiunile care se bazau pe protecția americană trebuie să aleagă: se înarmează pentru a rezista sau cedează în fața regimurilor autoritare. Iată cum caracterizează revista britanică The New Statesman perioada care începe odată cu inaugurarea lui Donald Trump.

Şocaţi de popularitatea nesfârşită a lui Trump, progresiștii îi blamează pe aceia dintre concetăţenii lor care îl votează, pe care îi văd drept nişte creaturi abjecte, nebuni periculoşi, imbecili.

Dar aceste alegeri par a fi înainte de toate o chestiune de clasă. Disperați de moarte în orașele care fuseseră transformate în deșerturi urbane, muncitorii industriali ai Americii au fost lăsați la voia sorții, victime inutile ale progresului.

În fața lor, o nouă clasă de „lucrători ai cunoașterii”, cu diplome în mână, a pornit cu bucurie către un viitor luminos. Schimbările seismice cauzate de alegerile lui Trump din 2016 au fost puțin mai mult decât un sughiț; povestea și-a reluat cursul.

Revenirea lui Donald Trump marchează un punct de rupere istoric, comparabil în consecințele sale geopolitice cu prăbușirea Uniunii Sovietice: sfârșitul definitiv al unei ordini mondiale caracterizată de democrația liberală.

Odată cu schimbarea regimului în Statele Unite, țările care s-au bazat pe protecția americană sunt acum forțate să facă o alegere: să se înarmeze și să se apere sau să facă pace cu puterile autoritare în creștere. Pentru că nu există cale de întoarcere.

Tabăra democratică liberală își pune ultimele speranțe în Europa – nu Europa care există de fapt, ci talismanul de care ne agățăm pe măsură ce acest continent devine din ce în ce mai întunecat. Aproape peste tot, partidele de dreapta și de extremă dreapta câștigă putere și influență.

Ne așteaptă mari necazuri. Trump a amenințat de mult că va retrage Statele Unite din NATO.

Poate că acesta este doar un truc pentru a forța Europa să-și asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare, dar reînarmarea necesită timp.

Cât despre războiul din Ucraina, dacă un acord îl pune capăt prin cedarea în fața lui Vladimir Putin, securitatea europeană ar putea fi spulberată peste noapte.

Combinat cu o datorie federală colosală și în creștere, protecționismul american riscă să provoace un război comercial catastrofal și o nouă criză financiară.

De asemenea, este posibil ca Trump să nu dea curs amenințării sale de a crește dramatic tarifele la mărfurile chinezești, dar negocierile pe această temă ar putea duce la un acord în care să-i cedeze Taiwanul lui Xi Jinping.

Campaniile din Afganistan și Irak au fost fiascosuri care au vaccinat opinia publică împotriva intervenției militare în străinătate, probabil pentru o generație.

Mulți dintre alegătorii lui Trump îl consideră un candidat împotriva războiului. Dacă se va ține de o politică externă realistă, tranzacțională, va evita să se angajeze în cruciade neoconservatoare ruinătoare, așa să fie.

Dar ar putea provoca alte conflicte. Într-adevăr, Trump va căuta cu siguranță să se răzbune pe Iran pentru implicarea într-un complot de asasinat împotriva lui.

În Europa, dacă Putin va fi încurajat de o pace avantajoasă cu Ucraina, perspectiva unui război major devine mai probabilă. Țările baltice și Polonia se pregătesc deja activ pentru această eventualitate. Si orice s-ar întâmpla în Europa, probabil că nu îl va da insomnii lui Donald Trump, scrie The New Statesman, preluată de Courier International.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Statele membre NATO cu ieșire la Marea Baltică au decis să-și coordoneze eforturile pentru a răspunde provocărilor și sabotajelor din partea așa-numitei flote-fantomă a Rusiei. Amenințările pentru europeni pot veni însă și pe calea aerului, după cum avertizează șeful guvernului de la Varșovia.

Premierul polonez Donald Tusk a acuzat Rusia că plănuiește „acte de terorism aerian” la nivel mondial, transmite Associated Press.

Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă susținută miercuri la Varșovia alături de președintele ucrainean Volodymr Zelenskyy.

Premierul polonez a afirmat că nu dorește să intre în detalii, însă poate să confirme validitatea temerilor că Rusia ar plănui acte de teroare aeriană, nu numai împotriva Poloniei, ci și împotriva companiilor aeriene din întreaga lume.

Oficiali din occident au acuzat în mai multe rânduri Rusia că a sponsorizat acte de sabotaj și atacuri în Europa. Kremlinul a respins acuzațiile. Totuși, câteva evenimente petrecute recent vin să sporească temerile occidentalilor.

După cum transmite radiodifuzorul public irlandez RTE, oficialii din domeniul securității bănuiesc că serviciile de informații rusești s-au aflat în spatele unui complot pentru introducerea unor dispozitive incendiare în pachete pe avioanele cargo care se îndreptau spre America de Nord.

Unul dintre ele a luat foc la un centru de curierat din Germania și altul s-a aprins într-un depozit din Anglia, anul trecut.

Poliția anti-terorism din Marea Britanie a declarat în octombrie că investighează modul în care un colet a izbucnit în flăcări într-un depozit la începutul acestui an, după ce un caz similar din Germania a fost atribuit Rusiei.

Citeste siȘefa diplomației UE acuză Rusia de sabotaj programat la adresa Europei

În noiembrie, Lituania a efectuat arestări în cadrul unei anchete penale privind trimiterea de dispozitive incendiare pe avioane cu destinație occidentală.

Potrivit presei poloneze și lituaniene, dispozitivele, inclusiv aparate de masaj electrice implantate cu o substanță inflamabilă, au fost trimise din Lituania în Marea Britanie în cursul lunii iulie și ar putea fi în spatele unui incendiu de camion produs în vecinătatea Varșoviei.

Consilierul șef de securitate al președintelui lituanian a declarat că Moscova se află în spatele incidentelor.

Politico amintește la rândul său că Moscova a mai fost acuzată că a sabotat infrastructura europeană de transport și a bruiat semnalele GPS în mai multe țări, ca parte a unei campanii de război hibrid a liderului rus Vladimir Putin împotriva continentului.

În aprilie anul trecut, ministrul ceh al transporturilor, Martin Kupka, avertiza că Rusia a întreprins „mii de încercări” de a ataca liniile ferate europene de la începutul războiului pe scară largă împotriva Ucrainei. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a numit acuzația „fără temei”.

Mai recent, conducerea de la Baku a acuzat Rusia că a doborât neintenționat un avion de linie azer prăbușit în Kazahstan pe 25 decembrie, ucigând 38 de persoane.

Președintele rus Vladimir Putin și-a cerut scuze omologului său din Azerbaidjan pentru ceea ce el a numit un „incident tragic” în urma accidentului, dar a refuzat să recunoască faptul că Moscova este responsabilă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Îngrijorare puternică în nordul Europei ca urmare a atitudinii tot mai agresive a Rusiei. Cele opt state membre NATO cu ieșire la Marea Baltică au hotărât să coopereze. Iar secretarul general al Alianței și-a anunțat sprijinul.

„Vacanța s-a încheiat”. Iată ce a spus președintele Finlandei, Alexander Stubb, întrebat de Euronews despre calea de urmat pentru asigurarea securității pe continent.

Președintele finlandez a subliniat într-o declarație acordată miercuri, 15 ianuarie, necesitatea ca Europa să își intensifice eforturile de apărare împotriva Rusiei.

Declarațiile președintelui finlandez vin într-un moment de maximă îngrijorare strategică în Europa.

Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă pe 20 ianuarie a stârnit temeri cu privire la dezangajarea americanilor de pe Bătrânul Continent.

În acest context, după cum amintește ziarul Le Figaro, mai mulți șefi de stat europeni, printre care și președintele Emmanuel Macron, fac apel la o întărire a securității la nivelul UE, fără însă a reuși să convingă toate cancelariile, în acest stadiu.

Ajutorul militar acordat Ucrainei, o problemă prioritară și existențială pentru țările nordice, este și el subiect de întrebări, Donald Trump criticând adesea ajutorul oferit de Statele Unite.

Mai multe cabluri de telecomunicații și de alimentare submarine au fost avariate în Marea Baltică în ultimele luni. Liderii și experții europeni suspectează acte de „război hibrid” orchestrate de Rusia.

Astfel că liderii celor opt state membre NATO de pe țărmurile Mării Baltice au anunțat marți, 14 ianuarie, că vor aloca mai multe mijloace militare și vor da dovadă de mai multă fermitate împotriva navelor care deteriorează infrastructura aflată pe fundul mării – cu sau fără intenție.

Prezent și în capitala Finlandei, secretarul general al NATO Mark Rutte a profitat de ocazie pentru a anunța lansarea unei misiuni specifice în același sens. Baltic Sentry va implica „o serie de active, inclusiv fregate și avioane de patrulare maritimă” și „ va spori vigilența în Marea Baltică”, a spus Rutte.

Bineînțeles, Moscova nu va scăpa ocazia să acuze NATO de „escaladare” după anunţurile de marţi.

Dar țările de la Marea Baltică sunt convinse că autoritățile ruse folosesc așa-numita „flotă fantomă” ca armă.

Citeste siFlota de petroliere-fantomă a Rusiei se mărește: un pericol global de securitate și mediu

Aceste nave vechi, cu un statut legal incert, sunt folosite pentru a ocoli sancțiunile occidentale, dar ajung să contribuie și la acte de sabotaj, după cum deplâng liderii statelor cu ieșire la marea Baltică.

Astfel încât aceste state au început să studieze posibilitatea interzicerii legale a trecerii navelor periculoase.

Marea Baltică nu este singurul loc în care această ”flotă fantomă” a Rusiei își face simțită prezența periculoasă. În decembrie, două nave petroliere vechi s-au rupt literalmente în timpul unor furtuni din Marea Neagră, generând un adevărat dezastru ecologic.

Citeste siPetroliere naufragiate în Marea Neagră: Putin schimbă tonul

În orice caz, după cum comentează Frankfurter Allgemeine Zeitung, ceea ce se întâmplă în Marea Baltică este un test cu privire la la ceea ce se poate aștepta Europa în anii următori. Pentru că regimul rus va continua să caute alte puncte slabe în infrastructura europeană – și nu numai pe mare.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Uniunea Europeană ia în considerare extinderea investigației sale pentru a stabili dacă rețeaua de socializare X a lui Elon Musk a încălcat regulile sale de moderare a conținutului, relatează agenția Bloomberg preluată de G4 Media. Detalii au fost date de vicepreședinta Comisiei Europene, Henna Virkkunen, responsabilă pentru suveranitatea digitală.

Într-un interviu pentru Bloomberg TV vicepreședinta Virkkunen a afirmat că în acest moment evaluează dacă domeniul de aplicare a investigației deja deschise în privința rețelei X este suficient de mare.

Comisia a inițiat proceduri împotriva X încă din decembrie 2023, acuzând platforma că nu a reușit să combată conținutul ilegal și dezinformarea. De asemenea, a declarat că suspectează X de încălcarea obligațiilor privind transparența și designul înșelător.

Preocupările cu privire la platforma X au crescut în ultimele luni, pe măsură ce patronul acesteia, Elon Musk, în prezent un consilier-cheie al președintelui ales Donald Trump, a început să sprijine personalități de extremă dreapta, cum ar fi candidata la funcția de cancelar al Germaniei, Alice Weidel, din partea partidului Alternativa pentru Germania, înaintea alegerilor anticipate din 23 februarie.

După cum relatează Deutsche Welle, există o îngrijorare tot mai mare că X ar putea să-și manipuleze algoritmii tocmai pentru a spori vizibilitatea extremei drepte. O astfel de acțiune ar încălca legislația europeană privind serviciile digitale precum și integritatea alegerilor din Germania.

Recent, fostul comisar european pentru piața internă, Thierry Breton, a opinat că amestecul lui Musk în alegerile germane ar putea determina anularea acestora, așa cum s-a întâmplat și în România.

Ulterior, patronul X a dat o interpretare personală acestei declarații, susținând că declarațiile fostului comisar ar fi o dovadă că UE a impus anularea alegerilor din România. O interpretare pe care autoritățile europene au respins-o ca fiind falsă.

Marile platforme online care încalcă DSA riscă amenzi împovărătoare, de până la 6 % din vânzările globale anuale.

Însă ambițiile UE de a ține în frâu giganții digitali străini prin intermediul unor instrumente juridice puternice vor fi văzute ca o provocare directă de către administrația de la Washington, imediat după învestirea lui Donald Trump, pe 20 ianuarie.

Giganții tehnologici americani s-au grupat în jurul Casei Albe cu intenția de a se opune UE.

Elon Musk a atacat deschis mai mulți lideri ai UE și a promis să conteste în instanță orice decizie nefavorabilă.

De partea sa, Mark Zuckerberg, director executiv al Meta, a anunțat renunțarea la mecanismele de verificare independentă a faptelor, aliniindu-se astfel practicilor lui Elon Musk. Zuckerberg i-a cerut recent lui Trump să apere companiile americane de amenzile UE.

Vicepreședinta Comisiei, Henna Virkkunen, a încercat să liniștească apele, spunând în interviul pentru Bloomberg TV că UE așteaptă cu nerăbdare să coopereze cu viitoarea administrație Donald Trump.

Însă tensiunile par de-abia la început, dacă luăm în considerare și amenințările lui Donald Trump privind introducerea unor tarife vamale foarte ridicate pentru mărfurile europene.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Premierul britanic Keir Starmer a numit un secretar permanent adjunct al cabinetului pentru a conduce negocierile cu Uniunea Europeană. Această numire este un pas important în resetarea relațiilor dintre Marea Britanie și blocul celor 27. Este vorba atât despre interese comerciale cât și strategice.

Michael Ellam, proaspăt numit în această funcție, a fost director de comunicare în Downing Street în perioada 2007-2009, când șef al guvernului era Gordon Brown. Din 2013 a lucrat pentru banca HSBC.

În calitate de al doilea secretar permanent la Biroul Cabinetului, el va fi responsabil de resetarea relațiilor cu Bruxelles-ul și va negocia legături mai strânse pe probleme precum comerțul și securitatea.

De asemenea, Ellam va conduce din partea Marii Britanii și discuțiile cu grupuri internaționale precum G7 și G20.

Numirea responsabilului pentru relațiile cu UE vine într-un moment în care bremierul britanic dorește legături economice și de securitate mai strânse cu Europa, ca parte a efortului său de a repara relațiile bilaterale după Brexit.

De altfel prim-ministrul a fost invitat la un summit informal al liderilor UE, prevăzut pentru luna februarie. Potrivit BBC, este prima invitație de acest fel pentru Regatul Unit după perioada tensionată a negocierilor pentru Brexit.

Reuniunea din februarie va avea în centrul discuțiilor cooperarea în materie de securitate și apărare, într-un context  marcat de incertitudini.

Donald Trump este aproape să revină la Casa Albă, amenințând cu introducerea de taxe vamale punitive la import - o mare îngrijorare pentru UE și Regatul Unit deopotrivă.

Un alt motiv de îngrijorare este atitudinea agresivă a lui Trump față de aliați din NATO, precum Canada și Danemarca. Aceasta, pe fundalul unor preocupări mai vechi cum că Donald Trump ar putea face irelevantă alianța transatlantică pe care europenii și-au bazat securitatea, după al doilea război mondial.

Nu este deloc clar cum va aborda noua administrație Trump problema războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Și există temeri că Washingtonul ar putea face concesii Kremlinului, încurajându-i, de fapt, agresivitatea la adresa europenilor.

Mulți responsabili politici și militari europeni au atras atenția asupra pericolului ca Occidentul să se confrunte direct cu agresiunea rusă, în următorii ani.

UE a resimțit  Brexitul  ca pe pierderea unei mari economii și a singurei sale puteri militare semnificative, în afară de Franța.

Cât privește Marea Britanie post-Brexit, aceasta nu a reușit în proiectele sale de a deveni, pe cont proipriu, un jucător global relevant.

Toate aceste n-au făcut decât să reamintească UE și Regatului Unit de valorile comune pe care le împărtășesc în vremuri complicate.

Anul 2025 ar putea marca, așadar, un punct de cotitură.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Pe măsură ce Donald Trump se apropie de revenirea la Casa Albă , se înmulțesc speculațiile că Ucraina și Rusia ar putea începe negocieri serioase de pace. Dar cum și când se vor putea încheia acestea? Abandonând promisiunea păcii peste noapte, Trump a invocat un termen de șase luni. În timp ce trimisul său special pentru Ucraina, Keith Kellogg, și-a stabilit obiectivul de a încheia războiul în 100 de zile. Dar care ar fi planul realist de pace pentru Ucraina?

Întrebarea își face loc tot mai mult printre oficiali și analiști, pe măsură ce devine cât se poate de clar că promisiunea lui Donald Trump de a pune capăt războiului în 24 de ore a fost doar un artificiu electoral.

Doi oficiali europeni au declarat pentru Financial Times că discuțiile recente cu echipa Trump nu au dezvăluit încă niciun plan concret de rezolvare a războiului. Oficialii au adăugat că tabăra lui Trump este precaută în a evita comparațiile cu retragerea haotică a lui Joe Biden din Afganistan, pe care nu vor să o vadă replicată în Ucraina.

O analiză a prestigiosului institut britanic Chattam House arată la rândul său că o încetare rapidă a focului în Ucraina l-ar putea duce pe Donald Trump într-o capcană rusească.

Aceasta ar lăsa Ucraina neprotejată și ar însemna doar o pauză înaintea unui război mai larg.

Vladimir Putin ar câștiga timp pentru a-și reajusta economia și a-și reconstitui armata.

Washingtonul și Kievul trebuie să convină asupra garanțiilor de securitate viabile înainte de a începe orice negocieri cu Putin, mai notează analiștii Chattam House.

Planul de pace al lui Putin este de fapt un apel la capitularea Ucrainei, subliniază și o analiză realizată de think-thank-ul american Atlantic Council.

Potrivit institutului american, cererile rusești pentru o Ucraină neutră și demilitarizată ar trebui să fie inacceptabile la Kiev și printre partenerii occidentali ai Ucrainei.

A fi de acord cu condițiile de la Kremlin ar însemna să lăsăm milioane de ucraineni la mila lui Putin, încurajând totodată Moscova și invitând mai multă agresiune rusă.

Încercările greșite ale Occidentului de a-l liniști pe Putin au dus deja la cea mai mare și sângeroasă confruntare militară pe pământ european de după al Doilea Război Mondial. Orice încercări suplimentare de liniștire vor avea consecințe la fel de dezastruoase pentru stabilitatea și securitatea viitoare a Europei.

Într-adevăr, înalți oficiali europeni avertizează acum că o confruntare militară cu Moscova devine din ce în ce mai probabilă. Șeful spionajului german, Bruno Kahl, a avertizat recent că Rusia ar putea încerca să testeze NATO înainte de sfârșitul actualului deceniu.

Iar analiștii de la Atlantic Council se întreabă în ce măsură liderii occidentali vor veni cu o formulă de securitate credibilă care să protejeze statalitatea ucraineană și să descurajeze alte agresiuni rusești.

Dacă nu vor face acest lucru, perspectivele Ucrainei vor fi sumbre, iar pentru restul Europei vor urma ani de confruntare costisitoare cu o Rusie renăscută.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Presa europeană începe să-și pună tot mai multe întrebări cu privire la situația din România, la puțin peste o lună de la anularea primului tur al alegerilor prezidențiale. Este afectată astfel credibilitatea României, ca partener occidental și chiar ca democrație. Autoritățile trebuie să răspundă imediat.

Dacă amestecul direct al Rusiei a fost considerat aproape unanim drept motivul principal al deciziei fără precedent din 6 decembrie, iată că în ultimele zile, fără ca Rusia să dispară de pe radar, comentatorii își pun tot mai mult întrebări cu privire la factorul intern.

După cum relata publicația online Hotnews, într-un articol cu titlul „Mitul interferenței ruse”, cotidianul german Frankfurter Allgemenie Zeitung a pus serios sub semnul  întrebării amestecul Moscovei în alegerile din România.

Jurnaliștii germani se întreabă dacă nu cumva în discuție nu poate fi adus și faptul că PSD nu și-a atins scopul de a-și promova candidatul în turul doi alături de un reprezentant al extremei drepte – o situația considerată potențial câștigătoare de către partidul de guvernământ.

De asemenea, publicația spaniolă The Objective și ediția italiană a Huffington Post, ambele preluate de G4 Media, atrag atenția asupra felului în care autoritățile române au gestionat criza alegererilor naționale. 

Publicația spaniolă își pune întrebarea dacă, în actualul context, România mai este o democrație liberală. În timp ce ediția italiană a Huffington Post atrage atenția că influența rețelelor sociale asupra alegerilor din România este departe de a fi stabilită.

Politico, la rândul său, vorbește despre controversele din jurul deciziei din 6 decembrie. Și constată că, la o lună de la anularea alegerilor, popularitatea lui Călin Georgescu este departe de a scădea, ba chiar se consolidează

Ce înseamnă toate acestea?

Înainte de toate, că România începe să-și piardă credibilitatea ca partener loial al taberei occidentale și chiar ca democrație.

De altfel, Bucureștiul se află deja într-un fel de ”carantină” diplomatică în raport cu partenerii occidentali – lucru ilustrat prin neinvitarea la întâlnirea informală din decembrie a unor membri NATO, la reședința secretarului general Mark Rutte.

Președintele Iohannis s-a declarat deranjat de această situație, vorbind despre „bisericuțe” în cadrul alianței. Dar semnalul a fost elocvent.

Cum s-ar putea ieși din acest impas?

În primul rând, autoritățile să facă publice dovezile concrete ale interferenței rusești în alegerile din 24 noiembrie. Un model în acest sens poate fi raportul Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova cu privire la referendumul european și alegerile prezidențiale. Un raport care a indicat clar fluxurile financiare, sursele și modalitățile în care a fost organizată rețeaua din umbră a Rusiei care s-a implicat în procesul electoral.

De asemenea, autoritățile trebuie să prezinte, cu toată transparența, factorii interni care s-au implicat în alterarea procesului electoral și motivele din spatele acțiunii lor.

În sfârșit, trebuie prezentate garanții că evenimentele din preajma alegerilor din 24 noiembrie nu se vor mai repeta și că procesul electoral se va desfășura normal, de această dată. Până atunci, credibilitatea României se va menține la niveluri scăzute iar democrația va rămâne chestionabilă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ascensiunea extremei drepte, continuarea războiului de către Rusia și declarațiile amenințătoare ale președintelui ales Donald Trump la adresa Canadei și Danemarcei au ceva în comun: ele amintesc de perioada sumbră de dinaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Va reuși omenirea să-și păstreze rațiunea și să învețe din lecțiile trecutului?

Asemănările sunt prea multe și prea flagrante pentru a scăpa neremarcate.

Extrema dreaptă tropăie peste tot prin Europa și în același timp, asistăm la o degradare până la prăbușire a sistemului internațional.

Războiul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei – primul de acest fel în Europa de după 1945 – și conflictul Israel-Hamas, care a urmat atacului terorist  din 7 octombrie 2023 nu au putut fi gestionate în cadrul sistemului internațional.

Având în Rusia agresoare un membru cu drept de veto în Consiliul de Securitate, Organizația Națiunilor Unite s-a dovedit incapabilă de acțiune. Și există destule asemănări cu felul în care Societatea Națiunilor a eșuat în a preveni izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

Anul 2025 a început, în mod sumbru, cu conferința de presă în care președintele ales al Statelor Unite și-a provocat doi aliați din NATO. El a vorbit despre alipirea Canadei și preluarea insulei Groenlanda, aparținând Danemarcei.

Donald Trump nu a exclus chiar folosirea forței pentru a-și atinge obiectivele. Bluf? Intenții reale?

Toate acestea contează prea puțin câtă vreme această retorică nu face decât să să dea o justificare agresivității din partea cealaltă. În definitiv, de ce să mai continue sancțiunile internaționale la adresa Rusiei, din moment ce America este gata să facă la fel?

Lumea în care am fost obișnuiți să trăim, departe de a fi perfectă, a încercat măcar să respecte anumite reguli, prima dintre ele fiind că granițele nu se modifică prin forță. Pare că intrăm într-o perioadă în care nu regulile sunt cele care contează, ci forța. Înclusiv în schimbarea frontierelor.

Există și unele deosebiri față de perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial.

Prima, deloc de natură să ne liniștească, este că acum există armele nucleare, ceea ce face lumea un loc cu mult mai periculos.

O a doua deosebire ar fi, totuși, memoria istorică. Acum cunoaștem lecțiile trecutului și n-ar trebui să le repetăm, dacă ne păstrăm un minimum de rațiune.

Problema este însă că suntem în pericol de a aluneca într-o eră a iraționalului, așa cum vorbește jurnalista Anne Appelbaun, într-un excepțional articol din revista The Atlantic.

Articolul începe printr-o descriere a celebrului clip în care candidatul pro-rus Călin Georgescu înoată într-un lac înghețat. Și se întreabă de unde această combinație ciudată – nostalgia Gărzii de Fier și trolii ruși, plus remediile naturiste propuse de soția sa. Cine este exact Georgescu? Cum pot fi clasificați asemenea oameni?

”Deși este tentant să-i descriem drept „extrema dreaptă”, ei ar fi, de fapt, profeții Noului Obscurantism, oferind soluții magice, o aură de spiritualitate, superstiție și cultivarea fricii.

Printre ei, șarlatani și influenceri care și-au dezvoltat ambiții politice; fanii mișcării cvasi-religioase QAnon și ai teoriilor conspirației, pro-ruși și anti-vacciniști, promotori ai naționalismului.

Iar această elită internațională în creștere creează ceva foarte diferit: o societate în care superstiția învinge rațiunea și logica, transparența dispare, iar acțiunile nefaste ale liderilor politici sunt ascunse în spatele unui nor de prostii și distragere a atenției.

Nu există controale și echilibre într-o lume în care doar carisma contează, nici o regulă de drept într-o lume în care emoția învinge rațiunea - doar un gol pe care oricine are o poveste șocantă și convingătoare îl poate umple”, spune autoarea.

Iar cu așa ceva, omenirea nu s-a mai întâlnit.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Presiunea crește asupra liderilor europeni pentru a răspunde interferențelor lui Elon Musk în politica de pe continent. Folosindu-se de enorma sa influență ca deținător al rețelei X, miliardarul a susținut deschis mișcări de extremă dreapta din mai multe state europene. Situația este cu atât mai delicată cu cât miliardarul este și unul dintre sfătuitorii apropiați ai președintelui ales Donald Trump. Care ar putea fi răspunsul adecvat?

Rând pe rând, cancelarul german Olaf Scholz, fostul comisar european pentru piață internă, Thierry Breton, premierul britanic Kier Starmer, președintele francez Emmanuel Macron sau prim-ministrul norvegian Jonas Gahr au criticat atitudinea lui Elon Musk.

UE are arme legale să acționeze, dar problemele politice nu pot fi ignorate.

După cum informează Euronews, Comisia Europeană investighează măsura în care rețeaua X oferă un impuls nedrept extremei drepte în alegerile din Germania, programate luna viitoare.

Încă din decembrie 2023, Comisia Europeană a deschis o procedură oficială privind respectarea de către X a legii europene privind serviciile digitale (DSA). Investigația este încă în desfășurare.

Dacă va fi găsit în culpă, Elon Musk s-ar putea confrunta cu o amendă împovărătoare, de până la 6% din cifra de afaceri globală, sau chiar cu blocarea temporară a serviciilor.

Sarcina apărării legii europene revine vicepreședintei Comisiei Europene, Henna Virkkunen, responsabilă pentru Suveranitate Tehnologică.

Problema este că o sancțiune puternică i-ar pune pe europeni direct în conflict cu Casa Albă, având în vedere că în mai puțin de două săptămâni Musk va deveni parte a administrației Statelor Unite în calitate de șef al Departamentului pentru Eficiența Guvernului.

Și, după cum apreciază un studiu al European Council on Foreign Relations, ECFR, Musk ar putea nu doar să conteste amenzile, ci și să-și folosească platforma pentru a mobiliza cetățenii și partidele de extremă dreaptă, crescând costurile politice pentru factorii de decizie din UE.

Astfel, UE ar trebui să-și aplice legile având în același timp grijă să minimizeze fricțiunile cu Trump.

Prin urmare, europenii ar trebui să oblige X dar și alte platforme să respecte legislația, inclusiv prin eliminarea conturilor înșelătoare sau care îndeamnă la ură și să forțeze transparența în practicile publicitare.

În același timp, UE trebuie să demonstreze că nu are un scop în a-l ataca pe Musk sau companiile americane în mod specific, ci au în vedere protejarea alegerilor și a integrității informațiilor, indiferent de proveniența rețelei.

Pe termen mai lung, spune ECFR, UE ar trebui să dezvolte politici pentru a atrage ”talente tehnologice globale” și investiții.

Europenii ar putea viza chiar talentele înstrăinate de conducerea lui Trump și persoane care se confruntă cu rate ridicate de refuzuri de viză și timpi lungi de procesare din partea Statelor Unite.

În actualul context de izolare din partea Statelor Unite, UE ar trebui să devină o destinație globală atractivă pentru acest grup demografic pentru a dezvolta și a construi produse inovatoare.

UE ar putea atrage, de asemenea, investiții suplimentare în producția de semiconductori, câtă vreme Trump continuă să-și exprime opoziția față de legea americană CHIPS.

Actul a fost promulgat de președintele Biden în 2022 și autorizează fonduri de aproximativ 280 de miliarde de dolari pentru a stimula cercetarea și producția internă de semiconductori în Statele Unite. UE are o proprie legislație în acest sens, însă cu fonduri de doar 43 de miliarde de euro.

În sfârșit, UE ar putea aborda țările terțe care se confruntă cu presiuni din partea lui Trump, pentru a promova propriile valori în ceea ce privește tehnologiile digitale.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România