Propun o descoperire personală a curajului credinței, dar, fără onestitate, nimeni din cei invitați și așteptați în Împărăție nu are șanse.

Război, victime colaterale, cruzime față de copii nevinovați și tineri aruncați în războaie pentru putere. Samarineanul călător ne arată o altă față a sfințeniei: asemănarea prin milostivire.

Că trupul trebuie să participe la credință este învățătura evidențiată în învierea fiicei evreului Iair, păstrată de Biserica și practicată de credincioșii care se ating de veșminte, icoane, moaște, locuri și obiecte sfinte.

Controlul e mai sigur decât încrederea. Nu și în relația cu Dumnezeu.

Mai mult decât în simbol, mai mult decât un semn ori un obiect identitar, Sfânta Cruce este vie, element de legătura între Dumnezeu Cel viu și omul cel viu.

Tema banilor este sensibilă in Evanghelie pentru că nu reprezintă un scop in sine, ci sunt vehicul spre recunoștință și iertare sau, alternativ, spre răzbunare și lăcomie.

Schimbarea la față a lui Hristos și devenirea întru ființă ca rost al creștinului.

La sinodul al IVlea ecumenic (451), Hristos a fost declarat Dumnezeu cu adevărat și Om cu adevărat, două naturi într-o singură Persoană. În cetatea Gadara, El însuși se arată a fi Dumnezeu în dialogul cu demonii care îndrăcesc oameni nevinovați. În Ortodoxie, idealul este în-dumnezeirea; de aceea El dez-robește în-drăciții.

Hrană, îmbrăcăminte, habitat: scopuri pentru unii - piedici pentru alții, șanse pentru unii - griji penru alții. Dumnezeu ”știe că aveți nevoie de acestea”, dar vocația celor care le administrează este mai presus decât a îngerilor, căci nu pentru îngeri S-a făcut Dumnezeu om, ci ca să deschidă tuturor Împărăția cerurilor. Celelalte se vor adăuga.

Că Iisus este Dumnezeu nu e un secret pentru creștini, e o taină pe care nu ne străduim să o acceptăm cât se străduiesc necreștinii să o dovedească. Unicitatea acestui text constă în evidențierea calității Lui de Creator și legătura ființială a omului cu materia creată, capabilă de îndumnezeire.