Evităm conflictele ca să fim „buni”.Sau evităm conflictele pentru că ne e frică?
Ne spunem că suntem maturi, echilibrați, vindecați.Sau doar foarte buni la a ocoli ce ne deranjează?
Relația cu părinții nu e despre trecut. E despre ce cărăm cu noi azi.
Traume transgeneraționale, rușinea de a nu fi suficient, nevoia de validare.
Există invidie albă și invidie neagră?
La fel și cu emoțiile „negative”: ori le folosești ca motor, ori te prefaci că nu există și le lași să te conducă din umbră.
Autenticitate sau adaptare?
Vindecare sau evitare ambalată frumos?
Între timp, dopamina rapidă e mereu acolo: un scroll, un clip, un swipe. Mai ușor decât o conversație incomodă. Mai simplu decât să stai cu tine.
everybodyfake #3 nu oferă răspunsuri, doar pune pe masă ce evităm de obicei.
Ce te ajută să crești?
Ce te ține pe loc?
Scrie în comentarii ce te-a atins.