Ziarul Tribuna din Sibiu relata la începutul acestei săptămâni cum pe pereții unui pasaj din oraș a apărut un mesaj infam, în limba germană, care cerea textual uciderea evreilor. Mesajul era însoțit de o zvastică.

În același loc, anul trecut, apăruse doar simbolul nazist. De data aceasta, lucrurile au escaladat.

Municipalitatea a reacționat imediat și a șters inscripția, dar publicația sibiană precizează că este cel puțin pentru a două oară când, în același loc, se întâmplă așa ceva, fără ca asta să însemne că este singurul spațiu din oraș afectat de acest tip de comportament.

Cu toate acestea, justiția nu a reacționat și autorii mesajelor continuă să-și facă de cap într-un oraș considerat un simbol al toleranței interetnice.

Din păcate, cazul nu este singular. Sâmbătă a avut loc în centrul Bucureștiului un marș al extremei drepte, un fel de replică a evenimentului Pride.

Procesiunea a fost condusă de lidera partidului SOS, europarlamentara Diana Ivanovici Șoșoacă, inculpată deja pentru propaganda legionară, cultul criminalilor de război și negarea holocaustului. Ei i s-a alăturat Dan Diaconescu, om de televiziune cu o reputație sulfuroasă.

Dar dincolo de acești doi lideri ai manifestării, rămâne faptul că sutele de oameni prezenți la adunare au scandat în cor numele liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea-Codreanu.

Legea interzice cultul crimelor comuniste și legionare, dar marșul de sâmbătă nu pare să fi trezit atenția justiției – la fel ca și inscripțiile de la Sibiu.

Deciziile justiției, la fel ca și indeciziile, conțin întotdeauna un mesaj către societate. Iar în legătură cu manifestările antisemite, cu negarea holocaustului și cultul criminalilor de război, mesajul de lungă durată este că acestea sunt tolerate. Că sunt acceptabile.

Aceasta se cheamă normalizare.

Nu doar că autorii acestor gesturi se simt încurajați să continue și să escaladeze, cum am văzut în cazul de la Sibiu. Ca și la București, pentru că invocarea lui Zelea-Codreanu, în plin centru al orașului, este o premieră. Și o escaladare.

Dar efectul pervers este că societatea, în general, se acomodează cu răul, câtă vreme acesta nu este pedepsit în mod exemplar. Începe să-l perceapă ca pe o banalitate a vieții de zi cu zi.

Mai mult, vedem în aceste zile că răul se banalizează și pe scena politică, acolo unde ar trebui să vedem nu doar o confruntare și acomodare a intereselor dar și o afirmare a valorilor.

Iată-i așadar devenind parteneri de dialog, de alianță și de posibilă majoritate parlamentară pe mulți dintre cei care și-au făcut stindard din Zelea-Codreanu, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu. Ce au în comun cele trei personaje istorice? Tirania și crima.

Și, la fel precum inacțiunea justiției, vedem tăcerea președintelui față de mișcările politice din ultimele zile. Un președinte care, cândva, fixase o linie roșie față de extremism.

Iar mesajul către societate este similar: extremismul e aici și devine acceptabil.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România