„Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi” (Apoc 2:4). Acest verset din Apocalipsa ascunde o situație tulburătoare, tristă și umilitoare pentru ucenicii lui Hristos, ajunși apostoli și conducători ai primei biserici creștine. În câteva cuvinte, Duhul exprimă regretul și durerea lui Dumnezeu privind cum urmașii Săi cei mai apropiați nu reușesc să înainteze în slava crescândă a soliei pe care Hristos o adusese cu un asemenea preț. Ziua Cincizecimii nu trebuia să fie o binecuvântare pasageră, un simplu șoc pentru Israelul adormit. Ea trebuia să lumineze curând pământul cu slava lui Hristos, încheind astfel marea controversă cu un verdict în favoarea lui Dumnezeu.