Centrul de greutate al epistolei către Evrei, nu este partea teologică - așa cum am crezut noi până acum, când am privit doctrina din Evrei separat de contextul ei istoric, de cadrul în care a fost formulată - ci critica puternică adusă conducerii de la Ierusalim în frunte cu Iacov. Miezul fierbinte al epistolei este Evrei 5:11-6:8. Teologia din Evrei - doctrina sanctuarului ceresc și a lucrării de mijlocire a lui Hristos ca Mare preot - n-a apărut decât ca o consecință a mustrării cumplite aduse conducerii de la Ierusalim. Ea este alifia vindecătoare oferită după mustrare, este soluția genială a Cerului pentru a salva sufletele fruntașilor tari de cap și prin ei a bisericii. Contextul fatidic al acelor vremuri ne arată cum Efesul începea să-și piardă pas cu pas "dragostea dintâi" în frunte cu Iacov, noul comandant care îndrepta orbește vasul bisericii noi formate spre stânca numită iudaism, spre aisbergul acela care pândea în apele întunecate și înghețate ale unei religii de care Se depărtase Duhul lui Dumnezeu și care răstignise pe Fiul lui Dumnezeu.