La prima vedere, povestea ei pare să fie despre o femeie care nu putea avea copii. Dar, dacă ne apropiem cu atenție de textul biblic, descoperim că este mult mai mult decât atât. Este povestea unei femei care transformă suferința în rugăciune, tăcerea în întâlnire cu Dumnezeu, iar lacrimile în cântare.

Documentarul pe care vă invităm să-l ascultați nu vorbește doar despre începuturile vieții lui Samuel, unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament. Vorbește, mai ales, despre Ana, femeia care, într-o vreme în care rugăciunea se rostea cu glas tare, a avut curajul să vorbească lui Dumnezeu în taina inimii sale.

Alături de profesorii Madeea Axinciuc și Alexandru Mihăilă, redescoperim nu doar frumusețea unei pagini biblice, ci și actualitatea ei. Pentru că, dincolo de contextul istoric, povestea Anei vorbește despre fiecare om care a cunoscut durerea, așteptarea și speranța.

Ana, mama lui Samuel, cea care a dobândit pacea!

Există în Sfânta Scriptură pagini în care Dumnezeu vorbește prin foc, prin tunet, prin profeți, prin mări despicate și munți care se cutremură. Există însă și o carte în care Dumnezeu nu rostește niciun cuvânt. Numele Lui aproape că nu apare. Și totuși, El este pretutindeni: într-o tăcere, într-o teamă, într-o noapte de nesomn, într-o femeie care își riscă viața pentru poporul ei.

Aceasta este povestea Esterei. O poveste despre exil și identitate, despre frică și credință, despre curajul de a rămâne om într-o lume dominată de putere și despre Dumnezeul care lucrează în ascuns.

La Radio TRINITAS: Estera, cea care a crezut în tăcerea lui Dumnezeu.

Călăuze, în documentarul semnat de pr. Mircea Toma, sunt Madeea Axinciuc, profesor de ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al masterului „Studii Religioase. Texte și Tradiții" din București, și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Sunt momente în istoria mântuirii când deznădejdea pare să acopere totul ca o noapte fără sfârșit. În vremurile Vechiului Testament, după moartea lui Iosua, poporul lui Israel a rătăcit adesea de la calea Domnului — și a căzut în robie. Timp de douăzeci de ani, un rege străin l-a stăpânit cu asprime. Douăzeci de ani de lacrimi, de teamă, de rugăciuni șoptite în ungherele întunecate ale caselor. Dar Dumnezeu nu Își părăsește poporul. Când strigătul lor de pocăință a ajuns la cer, răspunsul dumnezeiesc nu a venit printr-un războinic fioros, nici printr-un rege mândru — ci printr-o inimă curată. O femeie.

Sfânta Scriptură, în Cartea Judecătorilor, o numește „profeteasă" și soție a lui Lapidot. Într-o lume a bărbaților, ea a fost singura femeie rânduită judecător al lui Israel. Numele ei era Debora.

Povestea ei este istorisită de preotul Mircea Toma împreună cu Madeea Axinciuc, profesor de ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al masterului „Studii Religioase. Texte și Tradiții" din București, și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Deborah — cea care purta lumina...

Există oameni care intră în Scriptură prin ușa mare a sfințeniei. Și există oameni care apar din întuneric, cu rușinea trecutului lipită de nume: Rahab, femeia din Ierihon — străină, cananeancă, desfrânată.

Cu toate acestea, într-o noapte, între zidurile unei cetăți condamnate, ea a văzut ceea ce alții nu puteau vedea: că Dumnezeul lui Israel venea! Nu venea ca un zvon, nu ca o legendă, ci ca judecată și izbăvire.

Astăzi, Rahab nu mai este femeia căzută din Ierihon. Ea intră în genealogia lui Hristos, în istoria credinței, în memoria Bisericii. Dar cum ajunge o „femeie a ruinelor” să fie „mamă a speranței”?

Aflăm din documentarul realizat de Mircea Toma, împreună cu profesorii Madeea Axinciuc — cadru didactic de limbă ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al masterului „Studii Religioase. Texte și Tradiții" din București — și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Rahab — cea care a ales adevărul!

Una dintre cele mai delicate și mai profunde istorii ale Scripturii. Povestea a două femei rămase singure după moartea celor dragi — o soacră și o noră, legate nu prin lege, ci prin iubire liberă și nesilită. O poveste despre durere și fidelitate, despre pierdere și speranță, despre felul tainic în care Dumnezeu lucrează chiar și atunci când pare absent.

Acolo unde orice legătură ar fi putut fi desfăcută, Rut alege să rămână. Unde vei merge tu, voi merge și eu. Un cuvânt rostit în pragul deznădejdii, care a devenit unul dintre cele mai tulburătoare mărturii de iubire din întreaga Scriptură.

Documentarul, semnat de preotul Mircea TOMA, îmbină narațiunea biblică cu tâlcuiri teologice și cu vocea invitaților noștri:

Madeea Axinciuc, profesor de limbă ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al Programului de Master în Studii Religioase, Texte și Tradiții din București și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, a Universității din București.

În istoria mântuirii există pagini pe care nu le citim ușor — pagini care nu liniștesc, ci tulbură, care nu oferă modele simple, ci întrebări adânci. Un astfel de text este capitolul 38 din Cartea Facerii: o istorisire care întrerupe brusc firul vieții lui Iosif și ne obligă să privim spre un alt personaj. Spre Iuda. Și, mai ales, spre o femeie aproape uitată.

O femeie văduvă, o femeie marginalizată, o femeie care, într-o lume nedreaptă, îndrăznește să ceară și să facă dreptate.

Tamar – cea care a cerut dreptate...

Hristos a înviat! — glasul femeilor răsună dintâi. Dintotdeauna, dintâi.

În lumina acestei mărturisiri, care străbate veacurile și adună întreaga credință a Bisericii, ne apropiem astăzi de chipurile unor femei care au înțeles Învierea nu ca pe o idee, ci ca pe o întâlnire. Sunt femeile mironosițe — cele care au rămas. Au rămas lângă Cruce, când lumea se clătina. Au rămas lângă mormânt, când tăcerea părea definitivă. Și au devenit cele dintâi martore ale unei bucurii pe care nimeni nu o mai îndrăznea să o aștepte.

Documentarul, semnat de colegul nostru Preotul Mircea TOMA, este o meditație despre fidelitate, despre prezență și despre credința care nu se clintește, chiar și atunci când totul pare pierdut — și care, în cele din urmă, primește prima vestea cea mai așteptată dintre toate.

O întâlnire cu o prezență discretă, dar fără de care nimic nu ar fi fost posibil: Miriam — sora lui Moise, profetesa care a vegheat, a însoțit și a cântat acolo unde cuvintele nu mai ajungeau.

Nu a purtat coroană. Nu i s-au ridicat monumente. Și totuși, glasul ei a răsunat deasupra apelor, iar picioarele ei au dansat acolo unde marea se despărțise. Poate că aceasta este taina Miriam: că uneori, cei care fac istoria posibilă nu sunt cei care o conduc — ci cei care veghează, în umbră, cu credință neabătută.

Colegul nostru Mircea Toma urmărește, alături de profesorii Madeea Axinciuc — specialist în limba ebraică și director al Programului de Master în Studii Religioase, Texte și Tradiții din București — și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, parcursul unei voci care veghează, însoțește și se retrage, la capătul drumului, în tăcere.

Miriam – cea care a vegheat...

În paginile Vechiului Testament, unele personaje strălucesc, altele rămân în umbră. Nu pentru că ar fi mai puțin importante, ci pentru că povestea lor se spune altfel. Mai tăcut, mai adânc.

Leea este una dintre aceste prezențe. Nu este femeia iubită, nu este cea dorită, nu este cea pentru care s-au făcut planuri. Și totuși, este femeia pe care Dumnezeu o vede.

Într-o lume în care frumusețea, alegerea și iubirea par să decidă totul, povestea Leei răstoarnă ordinea. Ne arată că, uneori, nu cel ales de oameni duce mai departe istoria, ci cel pe care Dumnezeu îl alege în tăcere.

Un mini-documentar semnat de preotul Mircea Toma, realizat împreună cu profesorii Madeea Axinciuc, profesor de ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Director al Programului de Master Studii Religioase. Texte și Tradiții din București și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

Povestea Leei: femeia neiubită, dar binecuvântată de Dumnezeu.

RAHELA — una dintre figurile cele mai sensibile și mai tulburătoare ale cărții Genezei. Iubită de patriarhul Iacov, ținută departe de bucuria maternității mai mult decât ar fi putut îndura orice inimă, Rahela rămâne în memoria Sfintei Scripturi ca un simbol al așteptării fără capăt, al dorului care mistuie și al speranței care nu moare, chiar și atunci când totul pare pierdut.

Documentarul, semnat de colegul nostru Preotul Mircea TOMA, îmbină narațiunea biblică cu tâlcuiri teologice și cu vocea invitaților noștri:

Madeea Axinciuc, profesor de limbă ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al Programului de Master în Studii Religioase, Texte și Tradiții din București și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, a Universității din București.