Au trecut aproape zece ani de la prima noastră conversație. Atunci, AROBS era deja una dintre cele mai vizibile companii românești de software, dar drumul ei părea la început. Astăzi, vorbim dintr-o altă perspectivă: o companie listată la bursă, cu peste o mie de oameni, prezentă în mai multe țări, care a făcut recent un pas curajos - extinderea în Statele Unite prin achiziția unei firme din Las Vegas, Codingscape, într-o tranzacție de aproximativ 12 milioane de dolari.

Într-o lume în care multe companii românești visează la piața americană, dar puține reușesc să ajungă acolo, această mișcare spune ceva despre maturitatea unei afaceri, dar și despre răbdarea și strategia din spatele ei. Pentru că nu e doar o chestiune de bani, ci de oameni, de cultură și de înțelegerea unei piețe complet diferite.

Astăzi discutăm despre cum se construiește un pod între Cluj și Silicon Valley. Despre cum arată din interior procesul unei achiziții peste ocean, cum se îmbină cultura românească de echipă cu ritmul american al tehnologiei și ce înseamnă pentru un fondator să vadă compania trecând dincolo de granițe.

Invitatul meu este Voicu Oprean, fondatorul și CEO-ul AROBS Transilvania Software. Vom vorbi despre ce înseamnă extinderea prin achiziție, despre greșelile și învățămintele din acest proces, despre rolul liderului într-o companie care se globalizează și despre felul în care experiența românească își găsește locul într-o lume a competiției internaționale.

A ajuns să vorbească despre leadership după ce l-a trăit din plin. A început în jurnalism, a trecut prin politică, a condus WWF România și, în prezent, coordonează Departamentul de Leadership și Cultură Organizațională în Trend Consult. Lucrează cu echipe, lideri și organizații care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă atunci când oamenii colaborează nu din obligație, ci din convingere.

Parcursul său e marcat de o întrebare care revine constant: cum putem construi contexte în care să creștem împreună?

Pentru el, performanța nu vine din presiune, ci din sens. El vorbește despre lideri ca despre oameni care creează spațiu pentru încredere. Într-o lume în care cifrele par să conducă totul, el propune o perspectivă mai umană: rezultatele apar atunci când echipele funcționează ca organisme vii, în care fiecare își recunoaște rolul. Ideea aceasta este susținută și de cercetări recente publicate în Harvard Business Review, care arată că organizațiile cu un nivel ridicat de siguranță psihologică și încredere internă au o productivitate cu 30% mai mare decât media.

În discuția noastră, am vorbit despre mitul excepționalității, despre cât de greu ne e să recunoaștem că nu putem reuși singuri și despre cum echipele devin, în timp, un spațiu de învățare și de reechilibrare. Ne-a vorbit despre importanța recunoștinței ca mecanism care schimbă relațiile de lucru. În fond, așa cum arată și Daniel Coyle în The Culture Code, cultura unei echipe nu se construiește prin sloganuri, ci prin gesturi mici, repetitive, care dau sentimentul de apartenență.

Ne reamintește că liderii nu sunt cei care ridică vocea, ci cei care știu să asculte. Că progresul real nu se măsoară doar în cifre, ci și în felul în care oamenii se sprijină unii pe alții atunci când greșesc. Că într-o lume în care competiția e norma, colaborarea poate deveni un act de curaj. Iar atunci când o echipă ajunge să funcționeze cu încredere, fără teama de greșeală, performanța devine o consecință firească și nu o țintă impusă.

Aliz Kosza e unul dintre acei oameni care par să fi trecut prin toate etapele unei vieți profesionale: începuturile timide, provocările, vârfurile, schimbările de sens. Când vorbește, nu are tonul unui om care dă lecții, ci al cuiva care a văzut destule încât să nu mai fie grăbit. Cariera ei traversează aproape jumătate de secol de economie românească și spune o poveste despre adaptare, curaj și construcție. Într-o lume în care succesul e adesea măsurat prin cifre, Aliz vorbește despre oameni, despre echipe, despre procese care dau sens unei organizații.

A condus companii mari - Orkla Foods România, MOL România, Fabryo Corporation - și a lucrat în peste douăzeci de industrii. A format generații de lideri, a lansat branduri care au rămas vii și, din 2012, și-a dedicat timpul mentoratului și strategiei de business. Conceptul ei, Sufletul în business, a devenit un spațiu de reflecție pentru antreprenori care vor mai mult decât creștere - vor claritate și sens. Într-un fel, e o continuare firească a ceea ce a făcut dintotdeauna: a construit. Doar că acum, în loc de fabrici și echipe, construiește perspective.

Copilăria ei a avut ceva din logica unei povești simple. Spune că nu știa că e un lider, doar acționa ca unul. Organiza copiii la fotbal sau la cules de cartofi, făcea planuri și împărțea responsabilități. Era o formă de leadership instinctiv, născut din dorința de a aduce ordine și energie acolo unde ceilalți vedeau haos. Primul loc de muncă, în turism, i-a oferit un contact direct cu diversitatea lumii și i-a format reflexele profesionale: respectul pentru clienți, calmul în situații tensionate și curiozitatea față de diferențele culturale.

În anii '90, a început o nouă etapă. A pornit de la poziția de merchandiser și a urcat, pas cu pas, până la funcția de CEO. Drumul ei arată că experiența practică poate fi o formă de educație în sine. Fără să fi avut un mentor, a învățat din fiecare pas și, mai târziu, a devenit ea însăși un sprijin pentru alții. Într-un fel, a făcut ceea ce psihologul Carol Dweck numește „mentalitate de creștere” - un mod de a privi greșelile nu ca pe obstacole, ci ca pe material de lucru.

În acest episod, explorăm împreună teme care definesc parcursul unui lider adevărat: cum se transformă leadershipul odată cu experiența, ce înseamnă să construiești un model de business ancorat în ADN-ul propriei companii, cum trecem de la produs la brand și ce greșeli repetăm adesea ca antreprenori. Discutăm despre strategie, despre felul în care deciziile pot modela oameni și organizații, dar și despre cum se naște sensul într-o lume a cifrelor și a presiunilor.

Conversația noastră nu e despre rețete. E despre reflecție, despre lucrurile care se sedimentează în timp și dau consistență unei vieți profesionale. Așa cum scria Jim Collins în Good to Great,

Sabin Cernea face parte din acea generație de antreprenori care a început să construiască într-o perioadă în care ideea de business în România era încă neclară. A pornit cu entuziasm, cu mai multă intuiție decât strategie, și a reușit să transforme idei aparent simple în branduri care au devenit repere pentru o întreagă industrie: Wu Xing, The Harbour și Fooda. Drumul lui nu a fost liniar. A trecut prin etape de expansiune rapidă, momente de criză și reconstrucție, iar în tot acest timp a învățat ce înseamnă nu doar să dezvolți o afacere, ci și să te dezvolți pe tine însuți în mijlocul ei.

Sabin Cernea face parte din acea generație de antreprenori care a început să construiască într-o perioadă în care ideea de business în România era încă neclară. A pornit cu entuziasm, cu mai multă intuiție decât strategie, și a reușit să transforme idei aparent simple în branduri care au devenit repere pentru o întreagă industrie: Wu Xing, The Harbour și Fooda. Drumul lui nu a fost liniar. A trecut prin etape de expansiune rapidă, momente de criză și reconstrucție, iar în tot acest timp a învățat ce înseamnă nu doar să dezvolți o afacere, ci și să te dezvolți pe tine însuți în mijlocul ei.

Cum ne pregătim pentru anii următori într-o perioadă cu inflație ridicată, dobânzi mari și piețe volatile? În acest episod, Cristi Tudorescu, consultant financiar și analist de investiții cu peste 20 de ani de experiență, explică ce se întâmplă în economie și cum pot gândi investitorii individuali strategiile lor.

Am discutat despre:

• perspectivele economice pentru 2025–2026,
• cum evoluează inflația, dobânzile și piețele internaționale,
• rolul ETF-urilor într-un portofoliu echilibrat,
• ce se întâmplă cu acțiunile românești și cu piața imobiliară și cum ne putem păstra calmul atunci când totul pare instabil.

Un episod despre decizii financiare și cum putem construi o strategie personală care să reziste în timp.

🎧 Ascultă episodul complet pe florinrosoga.ro Invitat: Cristi Tudorescu, consultant financiar și analist de investiții

Material publicitar pentru scopuri promoționale. Descarca Revolut Business gratis de pe link-ul meu https://florinrosoga.ro/revolut-business/ și primești un bonus de bun venit de 500 lei! (promoție valabilă până în 31.12.2025 pentru utilizatorii noi, este necesară o reîncărcare minimă de 0,01 eur sau echivalentul în moneda locală, termenii și condițiile promoției sunt disponibile la link-ul din descriere)

Pentru mai multe informații, termeni și condiții vă rugăm vizitați https://florinrosoga.ro/revolut-business/ . Se aplică taxe de abonament, precum și Termeni și condiții. Servicii oferite de Revolut Bank UAB Vilnius Sucursala București.

George Roth este unul dintre acei oameni care par să lege fire invizibile între lumi. A crescut în Cluj, într-un oraș care, în anii ’70 și ’80, pulsa de talent și de o curiozitate intelectuală discretă. A studiat Matematica și Informatica la Universitatea Babeș-Bolyai, iar primele sale proiecte s-au născut într-un laborator de calcul din Cluj, într-o perioadă în care ideea de tehnologie părea încă o poveste spusă la viitor. După Revoluție, lumea i s-a schimbat radical. A trăit, ca mulți alții atunci, speranța începutului și dezamăgirea care a urmat. În 1991 a plecat în Statele Unite, fără planuri, doar cu o diplomă, un costum și dorința de a reuși.

Primele luni în America au fost despre supraviețuire. A lucrat la o benzinărie din Los Angeles, apoi a vândut produse chinezești — o experiență care, în ciuda disconfortului, l-a învățat regulile pieței și valoarea perseverenței. Mai târziu, a prins un loc la American Express, în Arizona, unde a dezvoltat modele matematice pentru prevenirea fraudei. De acolo, traseul lui s-a intersectat cu lumea financiară americană: a lucrat cu Barclays Global Investors, Bank of America și alte companii, construind sisteme de date complexe. Tot atunci, a început să creadă că România și Statele Unite nu trebuie să fie două lumi separate.

În 1999 a fondat Recognos, o companie care a crescut la Cluj, și care a pus bazele unor tehnologii moderne de procesare a datelor. Douăzeci de ani mai târziu, această inovație a fost achiziționată de UiPath, iar George Roth a devenit parte din echipa care duce mai departe una dintre cele mai importante povești ale industriei tech românești. Dincolo de rolul său în UiPath, continuă să fie un liant între diaspora și țară — consul onorific al României la San Francisco, co-fondator al Romanian American Business Network, mentor pentru tinerii antreprenori.

Radu Dascălul este co-fondator al DAR Media, agenție de marketing digital care a lucrat, în ultimii ani, cu business-uri din România și din afară. Drumul lui nu a fost unul previzibil: a început într-un domeniu complet diferit (poliție), însă, pas cu pas, s-a apropiat de zona de marketing online. Din 2011 a fost prezent în proiecte diverse, de la inițiative în ONG-uri la campanii integrate pentru companii, acumulând o perspectivă practică asupra felului în care funcționează comerțul digital.

În discuția noastră, am încercat să privim marketingul pentru e-commerce ca pe un proces mai amplu, care se construiește în timp. Am explorat împreună ce înseamnă o strategie sustenabilă și de ce simpla alergare după rezultate imediate poate să ducă, în final, la instabilitate. Este un subiect care amintește de observațiile lui Richard Rumelt din Strategii bune, Strategii rele: strategiile solide nu sunt doar planuri abstracte, ci mai mult un fel de combinații din decizii care rezistă pe termen lung.

Am discutat și despre starea actuală a pieței de e-commerce din România. Pe de o parte, există avantaje: infrastructura digitală s-a dezvoltat, consumatorii cumpără mai mult online, iar tehnologia este mai accesibilă.

Pe de altă parte, rămân provocări legate de logistică, încrederea clienților, dar și presiunea venită din partea platformelor globale care schimbă modul în care oamenii cumpără. Temu, Shein sau Trendyol au reușit să atragă atenția prin prețuri mici și campanii agresive, iar acest lucru ridică întrebarea: cum răspund brandurile locale la un asemenea val?

Cristian China-Birta e genul de om care face lucrurile altfel. pentru că simte că așa are rost. De-a lungul anilor a trecut prin antreprenoriat, blogging, consultanță și multe ore de conversații cu oameni care caută direcție. Dar într-o perioadă în care totul pare tarifat la minut și evaluat în KPI, Cristi a ales să spună: „Hai să vedem ce iese dacă tu decizi cât valorează ce primești.” 

Așa s-a născut #PlatestiCatCreziCaFace. O invitație neobișnuită la onestitate și colaborare. Într-un peisaj unde ne protejăm prin tarife și ne măsurăm prin etichete, el a propus ceva ce pare simplu, dar rareori este chiar așa: încredere.

După peste 130 de întâlniri față în față, a devenit clar că oamenii veneau pentru mult mai mult decât un sfat desăre marketing. Veniseră pentru clarificări, uneori în legătură cu afacerea lor, alteori în legătură cu ei înșiși. Mulți erau antreprenori la început de drum, freelanceri, fondatori de mici companii sau oameni care conduceau echipe. 

Cu toții aveau în comun o stare greu de definit, un amestec de „nu știu ce nu știu” și „cred că aș putea, dar ceva mă ține pe loc.” Uneori, după câteva minute, discuția o lua în altă direcție decât cea cu care începuse – și tocmai de aceea, modelul a prins: era adaptabil și uman.

Carmen Sebe e genul de om care nu povestește succesul din vârful unei funcții, ci îl explică prin decizii luate la timpul lor, într-un ecosistem care nu a fost niciodată comod. Cu un parcurs care trece prin Gecad, Avangate și mai recent prin poziția de President of the Board la SeedBlink, Carmen a fost prezentă în momentele în care tehnologia din Europa Centrală și de Est începea să înțeleagă ce înseamnă să construiești, nu doar să vinzi. La SeedBlink, nu s-a mulțumit să observe de la distanță cum crește o platformă de investiții în startupuri – a fost parte din arhitectura ei, din felul în care s-a conturat cultura echipei și în special din deciziile care țin de ownership.

În acest episod, am vorbit despre ce înseamnă, în practică, să oferi acțiuni angajaților. Nu doar ca un gest simbolic, ci și ca alegere de cultură. Am explorat împreună cum se schimbă relațiile dintr-o echipă atunci când oamenii devin, într-un fel sau altul, și co-proprietari.

Ce influențează un astfel de pas? Cum se reflectă în motivație, în retenție, în implicare și în felul în care oamenii simt că locul lor contează?

Ne-am apropiat și de latura mai puțin vizibilă: provocările. Când apar deciziile grele – între echitate și sustenabilitate, între viziune și birocrație. SeedBlink a trecut, de altfel, printr-o transformare interesantă odată cu trecerea spre noua entitate juridică din Austria, iar Carmen a explicat cum au gândit acest pas, de la procese simplificate la reacția echipei. Într-un startup care se dezvoltă european, astfel de alegeri nu sunt doar tehnice, ci și personale.

Am atins și teme legate de leadership și mentalitate: cum construim un plan de acțiuni care să nu rămână o promisiune vagă, ci să fie trăit de oameni ca parte reală din ceea ce li se oferă? Iar într-un mod care amintește de ideile lui Dan Ariely în The Upside of Irrationality, Carmen sugerează că implicarea reală nu vine din obligație sau bonusuri, ci din acea senzație că ceea ce facem chiar contează – și că avem ceva de spus în mersul lucrurilor.

Acest episod nu e doar despre equity, ci despre cum creștem companii în care oamenii aleg să rămână. Despre ce oferim, ce pierdem dacă evităm conversația și cum putem construi echipe care nu se opresc la fișa postului.

Despre Andrei Dudoiu nu poți spune doar că a fost bancher și acum e antreprenor. Povestea lui e despre tranziții. A lucrat peste două decenii în sistemul bancar, a urcat în poziții de conducere și a învățat cum funcționează o organizație mare. Dar la un moment dat s-a uitat în jur și a simțit că vrea altceva. Nu neapărat mai mult, ci mai aproape de ceva ce părea că lipsește: accesul real al oamenilor obișnuiți la investiții și al startup-urilor la sprijinul necesar.

Așa a apărut SeedBlink – o platformă care s-a născut dintr-o observație. Din senzația că în Europa, deși sunt idei bune, ele rămân deseori suspendate între entuziasm și lipsa capitalului. Iar investitorii mici, deși ar vrea să se implice, nu o pot face cu ușurință. Ce au făcut Andrei și colegii săi a fost să încerce să aducă un pic de ordine într-un spațiu fragmentat. Platforma a crescut odată cu această nevoie – și odată cu realitatea că, așa cum scrie și Mariana Mazzucato în „The Entrepreneurial State”, inovația are nevoie și de infrastructură, nu doar de idei bune.

Discuția cu Andrei merge dincolo de produsul Seedblink. E și despre ce înseamnă o relație sănătoasă între un fondator și un investitor. Despre cum se clădește încrederea, și prin pitch-uri, dar și prin consecvență și timp. Și despre cum construiești ceva care să rămână și după ce entuziasmul inițial s-a dizolvat.