Eddy de Wind a fost surprins de război, ca mulți alți tineri, în timpul studiilor. A reușit să le termine pe ascuns, în Amsterdam, după care s-a oferit voluntar să lucreze în lagărul de tranzit Westerbork, sperând să-și regăsească mama. A aflat însă că aceasta a fost transferată deja la Auschwitz. La Westerbork a cunoscut-o pe Friedel, cu care s-a căsătorit, după care au fost amândoi deportați la Auschwitz. Acolo, bărbatul a lucrat ca doctor, în majoritatea timpului, iar soția lui a locuit într-un bloc în care se făceau experimente pe femei.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2021/07/09/carte-auschwitz-ultima-staie-de-eddy-de-wind/

“Fetița și nazistul” este un volum care povestește ororile din lagăre, în principal de la Sobibor, din perspectiva unui ofițer nazist. Este o operă de ficțiune în totalitate, dar autorii spun în postfață că sper că au existat în realitate astfel de persoane în rândul ofițerilor germani.

Hans Heigel este un ofițer care lucrează la un birou de la prezidiul nazist din Osnabrück. Viața lui și a soției sale se destramă în urma morții fetiței lui, din cauza unei boli teribile. Imediat după asta, el află că este detașat la lagărul de la Sobibor. Tot pentru o muncă de birou, dar în mijlocul unui mini-oraș al morții, cu mii de prizonieri de tot felul, dar mai ales evrei.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2021/05/20/carte-fetita-si-nazistul/

Cosmin mă “avertizase” că scurtele lui povestiri sunt simple, fără pretenții literare foarte mari. Într-adevăr, poveștile lui sunt aproape obiective, deși sunt spuse prin vocea plină de emoție a copilului de atunci. Veți regăsi aici episoade cunoscute din viața voastră, dacă aveți vârste asemănătoare:

- jocurile cu mingea la școală sau în fața/spatele blocului;

- petrecerile din timpul zilei, cu suc, casetofon și mâncare procurată cu mari sacrificii;

- conflictele dintre copii și invidia bazată pe obiectele mult râvnite (adidași, blugi, jucării deosebite);

- excursiile și taberele.

Tocmai pentru a situa istoric aceste întâmplări, autorul adaugă la final o cronologie și câteva evenimente importante din decada 1980-1990. Însă poveștile sunt atemporale și universale. Chiar și eu, deși n-am trecut prin toate pățaniile lui Cosmin, am recunoscut ceva din spiritul acelor vremuri și m-am regăsit în mare parte.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2021/03/01/carte-faces-books-cosmin-nae/

Titlul cărții este dezarmant de simplu, dar te și poate intriga. Poate fi considerat ca o generalizare (autorul a avut o relație cu comunismul, dar nu dă detalii), dar și ca o experiență personală. Ei bine, după ce citești aceste “schițe”, îți vei da seama că titlul se referă la a doua variantă. Cartea lui Alex. Ștefănescu este o colecție de amintiri și opinii din și despre perioada comunistă, aranjate oarecum cronologic.

Avem aici amintiri din copilăria, adolescența și maturitatea autorului, din perioada comunistă, toate evocând câte un aspect sau două pe capitol. Alex. Ștefănescu evocă primele sale impresii despre dictatură, primele momente în care și-a dat seama că există o forță nevăzută dar ubicuă numită Securitate, povestește clipele în care a început să fie persecutat, își amintește cu amărăciune de perioadele de puternică propagandă și cenzură, își exprimă părerea cu privire la modul în care comuniștii vedeau aspecte ale societății precum colectivizarea, proprietatea personală, cultura, educația și chiar familia.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2021/05/17/carte-eu-si-comunismul/

Niciodată n-am râs atât de mult citind o carte despre religie. Și nu e vorba de blasfemie sau cine știe ce altceva. Dar cum să nu râzi când un tânăr își pune în gând să trăiască un an de zile respectând toate regulile clar enunțate sau deduse din Biblie? Nu doar ideea în sine este rizibilă, ci mai ales modul în care A.J. Jacobs își povestește experiențele. Țineți cont că este același om care a scris o carte despre cum a citit Enciclopedia Britanica integrală!

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2021/05/15/carte-anul-biblie-jacobs/

Este un demers interesant, dar și plin de capcane. Cu toate că autorii dau o mulțime de note de subsol, granița dintre cele trei tipuri de surse nu este mereu clară. Așa se face că, după un lung intermezzo, în care ni se explică modul în care, de exemplu, Irod Antipa sau Irod cel Mare ajunsese la putere, ne trezim cu un citat biblic.

Pe de altă parte, tonurile informațiilor din cele trei tipuri de surse sunt diferite: dacă în Biblie limbajul este oarecum solemn, îmbogățit cu elemente lingvistice care să dea importanță faptelor și spuselor, textele științifice sau istorice sunt seci, informative, la obiect.

Volumul are un fir narativ cronologic. Însă O’Reilly și Dugard întrerup adesea prezentul narativ pentru a ne da explicații din trecut și chiar ne lasă cîteva indicii despre ce se va întîmpla în viitor. Astfel, cei doi descriu cu amănunte modul în care a fost ucis Iulius Cezar în Senat și care au fost motivele acumulate care au dus la acest act.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2020/11/28/carte-asasinatul-isus-bill-oreilly-martin-dugard/

Thomas lucrează la o instituție guvernamentală britanică și este trimis la BXL să supravegheze modul în care se prezintă pub-ul tipic britanic construit special lîngă pavilionul țării sale. O ocupație relativ lejeră, fără provocări. Thomas își lasă acasă nevasta și copilul și pleacă pentru șase luni în capitala Belgiei. Petrece acolo însă doar patru luni și este chemat înapoi în Marea Britanie.

Thomas se transformă mult în timpul șederii sale la BXL. Cu ajutorul flamandei Anneke, dar și al altor personaje feminine și masculine, omul nostru înflorește, se eliberează și începe să-și pună întrebări despre viața sa de pînă atunci și cursul ei în viitor.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2020/12/05/carte-expo-58-jonathan-coe/

Umorul este filonul cărții, mai ales în primele două texte:

* în primul, un bărbat ar face orice ca să scape de soția lui în weekend, dar pandemia îi dă un pic planul peste cap;

* în al doilea, un corporatist își dă seama că este îndrăgostit de o colegă de serviciu, tocmai cînd cu toții urmează să lucreze de acasă.

A treia povestire amuzantă se petrece într-o biserică: pictorul are o conversație cu preotul, în timp ce-și așteaptă vopselurile comandate.

Celelalte trei povești au accente triste, dar sunt foarte realiste și pornesc de la întîmplări din viață. Chiar dacă nu sunt vesele, toate au finaluri optimiste.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2020/10/22/carte-pandemia-vesela-trista-florina-ilis/

În “Pămîntul făgăduinței”, am descoperit un Barack Obama educat, diplomat, politicos, dornic de muncă, o persoană cu țeluri clare, cu obiective de atins în diverse domenii. Cartea este o îmbinare de analiză politică, dare de seamă despre mandatele sale de președinte, confesiuni ale unui tînăr intelectual și mărturisiri ale unui tată de familie și soț iubitor.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2020/12/28/carte-pamantul-fagaduintei-barack-obama/

Să fii prizonier la Auschwitz și în alte lagăre era un joc de noroc: puteai trăi azi și puteai să nu mai exiști mîine. Pe măsură ce citeam, umanitatea din mine se revolta. Cum să rămîi impasibil cînd citești că viața acelor deținuți era la cheremul unor soldați sau ofițeri? N-are cum să nu te impresioneze faptul că, deși înfometați, lipsiți de igienă și de haine, prizonierii trăiau cu frica zilnică de a risca să fie împușcați din cauză că s-au mișcat prea repede sau prea încet sau că au uitat să-și scoată boneta în fața naziștilor.

Recenzie: https://www.cyberculture.ro/2020/03/11/carte-evadare-auschwitz-andrei-pogojev/

Muzica: "Digression" by Dream Machine (icons8.com/music/author/dream-machine-1)