Consolidarea acționariatului este un proces esențial pentru companii care întărește forța economică a firmelor. Numai că procesul de consolidare a fost blocat de dezinteresul micilor acționari față de proprietatea lor. Legea a fost schimbată, dar există o inițiativă care își propune să întoarcă legislația la vechea formă și implicit la vechiul blocaj.

Povestea începe în urmă cu trei decenii. Atunci, România a derulat un așa-numit program de privatizare în masă. Să facem doar o scurtă istorie. Prin programul de privatizare în masă statul român a dorit să atingă două obiective: pe de o parte, să ofere cetățenilor români sub formă de acțiuni o parte din capitalul întreprinderilor de stat, pe de altă parte, să creeze instrumentele pentru a dezvolta piața de capital în România.

În ce măsură au fost atinse cele două obiective este de discutat, dar indiferent de acest lucru, astăzi, putem vedea consecințele economice ale privatizării în masă. Una dintre ele este că există foarte mulți mici acționari (poate câteva sute de mii, poate chiar un milion de persoane) care mai au doar câteva acțiuni, care valorează câteva zeci de lei.

Mai mult, prin mecanismele de alocare de acțiuni sau prin majorări de capital, unii dintre acționari pot dobândi și ceea ce se numesc fracții de acțiuni, adică nu doar un număr întreg de acțiuni, ci și părți dintr-un titlu de valoare.

Trebuie spus că mulți dintre micii acționari au avut în ultimii ani o atitudine pasivă, în sensul că, de exemplu, mulți dintre ei nu și-au încasat dividendele cuvenite. Este adevărat că sumele primite erau mici, pe măsura deținerilor pe care le au în companii. Acest lucru, adică atitudinea pasivă, este de înțeles în măsura în care participațiile la companii erau de valoare redusă, iar dividendele la fel.

Micii acționari mai aduc o problemă pentru companiile la care sunt proprietari. Este vorba despre fracțiile de acțiuni pe care aceștia le pot deține ca urmare a aplicării algoritmului specific de consolidare. Adică, este vorba despre proprietatea cu virgulă. Companiile aflate în această situație, care au mulți acționari cu titluri puține și cu fracții de acțiuni, vor să treacă la o consolidare a valorii nominale. Un demers de care este nevoie. Consolidarea valorii nominale aduce o coagulare a acționariatului și, în același timp, o consolidare a acționarilor cu adevărat interesați de dezvoltarea companiei. Prin consolidare, micii acționari sunt puși în fața a două decizii: fie cumpără acțiuni și rămân proprietari, fie își vând participațiile.

Numai că până în urmă cu câteva luni, consolidarea valorii nominale a acțiunilor era practic imposibil de făcut. Motivul? Pasivitatea micilor acționari, care uită pur și simplu să își încaseze banii plătiți de companie în contul fracțiilor deținute. Sumele sunt mici, câteva zeci de lei, și de aceea micii acționari nu știau sau nu erau interesați să își ia banii. Din această cauză, procesul de consolidare a valorii nominale și implicit a acționariatului unei companii se bloca.

În luna decembrie 2025, s-a găsit o soluție legală și anume sumele datorate de companie către micii acționari din răscumpărarea fracțiilor de acțiuni să devină prescriptibile. Adică, dacă nu sunt încasate pe parcursul a trei ani, sumele respective să fie prescrise și în felul acesta procesul de consolidare să poată continua. Era o soluție introdusă în lege care debloca situația companiilor care doresc să facă o consolidare a valorii nominale, iar prescripția, așa după cum arată juriști de prestigiu, are rolul de a înlătura incertitudinea din raporturile dintre deținătorii de acțiuni și cei care au fracții de acțiuni. Prescripția este un instrument juridic legal și justificat în cazul unor mici acționari complet dezinteresați de dreptul lor de proprietate.

De altfel, promovarea acestui principiu în legislație avea darul să anuleze protecția exagerată acordată unor mici acționari, total lipsiți de interes pentru compania la care au participații.

Doar că senatorii s-au speriat de prescripție și la mai puțin de trei luni de la schimbarea legii au inițiat o nouă modificare. Adică, Senatul vrea să revină la varianta inițială a legii, respectiv fără prescripție. Este o eroare și nu rămâne decât ca deputații să fie mai curajoși, mai logici și mai pro-business. Adică, să anuleze modificarea făcută de Senat, să lase legea în forma actuală, să accepte că o prescripție după trei ani este un termen absolut corect și să permită companiilor să își consolideze acționariatul și o dată cu el forța economică.