Cu ocazia interviului acordat RFI România, premierul Ilie Bolojan a afirmat că a sesizat Parchetul în cazul Eximbank pentru suspiciuni de delapidare a banilor publici. Este vorba despre o serie de credite devenite neperformante acordate mai multor companii. Ieri, Exim Banca Românească a transmis un comunicat de presă în care se fac o serie de precizări referitoare la mecanismul de garanții de stat și de credite subvenționate. De fapt, cazul creditelor neperformante acordate unor firme deschide o temă extrem de sensibilă, dar și total netransparentă.

Să facem puțină istorie. Eximbank, înainte de a se transforma în bancă comercială și de a lua denumirea de Exim Banca Românească, a funcționat ca o societate bancară mai specială. În sensul că banca avea rolul de a susține activitatea de export a companiilor românești. Cu această misiune, Eximbank a acordat credite cu dobânzi preferențiale sau garanții în contul statului sau în contul băncii.

În principiu, mecanismul de susținere a exporturilor este util pentru economie și se folosește în multe state europene. Un model de funcționare sunt de exemplu garanțiile Hermes, din Germania.

În România, problema este că tot procesul de susținere a exporturilor a fost total netransparent. Nimeni nu știe la nivelul publicului larg care sunt sumele garantate de stat sau creditele oferite și mai ales nu se știu decât unele dintre companiile beneficiare.

Mai important este că alături de Eximbank apare una din instituțiile cele mai discrete ale statului român. Este vorba despre Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări. Comitetul a existat sub un alt nume încă din anul 1991. În anul 2007, noul Comitet se redenumește, dar își păstrează, în esență, aceeași utilitate, adică susținerea exporturilor. Pretextul schimbării titulaturii este intrarea României în Uniunea Europeană și racordarea la instituții de același tip din Europa, doar că în România nu există nicio informație despre activitatea concretă a Comitetului interministerial. De exemplu, ar fi interesant de văzut care sunt companiile care au primit facilități, ar trebui să se știe totalul garanțiilor de stat acordate și volumul creditelor cu dobândă preferențială. De asemenea, ar trebui să fie publicate sumele care nu au mai fost rambursate de companiile care au primit credite sau garanții pentru a înțelege care au fost costurile plătite de stat în contul susținerii activității de export.

Comitetul interministerial nu a produs niciun bilanț public. Este un fel de „gaură neagră” din care nu se știe ce sume sunt plătite și nici ce fonduri sunt rambursate.

În aceste condiții, este realist să credem că nu mai putem știi ce s-a întâmplat cu susținerea exporturilor până în anul 2007, dar pentru ultimii ani Corpul de control al prim-ministrului ar trebui să facă o vizită la Comitetul interministerial.

Dacă, bineînțeles, va fi posibil, pentru că dacă privim componența Comitetului vom vedea că este populat cu reprezentanți ai guvernului. Mai exact, prin hotărârea de guvern de înființare, Comitetul interministerial este format din 13 membri dintre care președintele este un secretar de stat din Ministerul Finanțelor, respectiv coordonatorul Direcției generale de trezorerie și datorie publică, un vicepreședinte este un secretar de stat de la Ministerul Economiei, iar un al doilea vicepreședinte este chiar șeful Eximbank. La cei trei se adaugă 10 membri, secretari de stat de la Ministerul Finanțelor, ANAF, Ministerul Administrației și Internelor, AVAS, Ministerul Agriculturii și de la Secretariatul General al Guvernului.

Doar citind instituțiile reprezentate în Comitetul interministerial ne dăm seama că un control și mai multă transparență nu vor fi ușor de impus, pentru că premierul ar trebui să calce prea multe „mușuroaie”. Ar fi interesant de văzut cum a primit fostul combinat Sidex credite în valoare de 300 milioane de euro, dar și sumele garantate de stat care nu s-au mai întors niciodată la buget. După cum stau lucrurile, nu avem nicio șansă să aflăm răspunsul la aceste întrebări.