
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“grafitti” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 25 martie 2021.
Poemul arată astfel :
grafitti
un poem îmi cere să am încredere în el
într-o zi batantă cu care dau de pereți soarta
si simt cum mi se crapă din țâțâni drumul
îi văd ridurile desculțe și demodate
stau suspendat între două cuvinte
și-o primăvară șchiopă
un necrolog trece în grabă
și nu-mi dau seama din ce parte a lacrimii vine tristețea
așa
dând năvală
peste după-amiaza gârbovă a zilei
și nici din ce latură a strigătului
cad disperările
eu văd doar cerul mut cum curge printre gândurile mele ude
ca o pasăre dodo rătăcită din pasiune
pentru trecut
printre cunoscuții care nu mai sunt
pentru că nici nu au fost
descurc niște amintiri din păr
încurcate în niște resturi sentimentale de rime
este târziu și cam violet
de plictiseală fereastra se aruncă pe fereastră
într-o gălăgie verde de frunze asurzitoare
mașina de scris despică echilibrul singurătății
într-un ritm hrăpăreț și gelos
poemul încă pare însăilat pentru o probă fadă de eșafod
mă tot uit după mine
nu înțeleg de ce întârzii
nu am întârziat niciodată la această durere
care alunecă dintr-odată pe șinele de tramvai
scârțâind dezacordat
întreaga casă mototolită
ajunge la coș
într-un gest asumat
de sinucigaș
cu talentul prăfuit și la fel de demodat
aud ușa dându-se cu capul de pereți
nu
nu sunt eu
nici nu știu unde aș putea fi
este greața
greața ca o floare dulce de gheață
îmbrăcată în hainele mele de gală
rupte în genunchi și coate și suflet
învinsă
o umbră căzută cu capul pe masă
apune
hohotind
sunt singur de un infinit de iubiri desperecheate
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“grafitti” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 25 martie 2021.
Poemul arată astfel :
grafitti
un poem îmi cere să am încredere în el
într-o zi batantă cu care dau de pereți soarta
si simt cum mi se crapă din țâțâni drumul
îi văd ridurile desculțe și demodate
stau suspendat între două cuvinte
și-o primăvară șchiopă
un necrolog trece în grabă
și nu-mi dau seama din ce parte a lacrimii vine tristețea
așa
dând năvală
peste după-amiaza gârbovă a zilei
și nici din ce latură a strigătului
cad disperările
eu văd doar cerul mut cum curge printre gândurile mele ude
ca o pasăre dodo rătăcită din pasiune
pentru trecut
printre cunoscuții care nu mai sunt
pentru că nici nu au fost
descurc niște amintiri din păr
încurcate în niște resturi sentimentale de rime
este târziu și cam violet
de plictiseală fereastra se aruncă pe fereastră
într-o gălăgie verde de frunze asurzitoare
mașina de scris despică echilibrul singurătății
într-un ritm hrăpăreț și gelos
poemul încă pare însăilat pentru o probă fadă de eșafod
mă tot uit după mine
nu înțeleg de ce întârzii
nu am întârziat niciodată la această durere
care alunecă dintr-odată pe șinele de tramvai
scârțâind dezacordat
întreaga casă mototolită
ajunge la coș
într-un gest asumat
de sinucigaș
cu talentul prăfuit și la fel de demodat
aud ușa dându-se cu capul de pereți
nu
nu sunt eu
nici nu știu unde aș putea fi
este greața
greața ca o floare dulce de gheață
îmbrăcată în hainele mele de gală
rupte în genunchi și coate și suflet
învinsă
o umbră căzută cu capul pe masă
apune
hohotind
sunt singur de un infinit de iubiri desperecheate
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show