ICR Podcast

Ce mai rămâne de spus? Discutăm în detaliu fiecare aspect din Star Tre…. stai un pic. Nu, nu, nu. Probabil că nu o să discutăm chiar de Star Trek toată ziua, că mai erau niște întrebări, și nu ne-am lămurit de ce ar trebui totuși să ne aplecăm și să auzim corul nemultumiților.

De ce sunt nemulțumiți. Ce anume îi mână. Oare chiar suntem raționali când alegem să le ignorăm ideile? Nu cumva greșim când credem că unii oameni nu contează?

Un pic de context, de ce Ovidiu îl citește și pe Rogozanu, cine e Simion, de ce nu e sănătos să urâm rușii ca popor și ce întrebări să nu uităm să le punem ucrainenilor după ce se termină povestea asta. Printre altele.

După episodul ăsta am mai înregistrat un episod de 6 ore, dar crapă uneltele de prelucrare, așa că vom lăsa înregistrarea arheologilor viitorului. Și eu mă duc să-mi fac curat prin casă, că vine Peterson să dea cu degetul pe vitrină și o să dau rău la inspecție.

De data asta ne-am făcut treaba, la cererea insistentă publicului (ne-am rugat de cineva să ne roage să mai facem un episod), am revenit să salvăm podcastul românesc. Venim, desigur, să discutăm despre cele mai importante și presante probleme ale țării. Și ar fi un pic păcat să le divulg din titlu, nu? Sau din textul episodului de podcast. Sau din…

În fine. Undeva, la vreo două ore de la pornirea înregistrării, am avut un mic accident de înregistrare. Ceea ce a fost bine, am făcut o pauză și ne-am dat după aceea din nou drumul. Asta da, înseamnă că urmează un nou episod foarte foarte curând (mâine, să zicem?). Acesta e doar episodul care precede episodul următor!

Ca de obicei, revenim fix când nu vă așteptați, să vorbim despre ce nu și-a dorit nimeni să audă. Despre Quidditch, cu o mică întrerupere pe care o veți simți ceva mai tare mai încolo în episod.

Am zis să vă urăm un „lamulțean” călduros, lipsit de disonanțe cognitive pe cât posibil. Și, desigur, pe lângă validatatea quidditch-ului ca sport real discutăm și despre cum să tratăm disonanța cognitivă: minciună, sau realitatea în conflict? Vorbim foarte serios și despre „Don’t look up”.

Invitatul special de data asta e Bobonete, începând de la minutul 142, cu care avem un adevărat regal podcastic vreme de trei ore. Perfect cât să înlocuiască revelionul reciclat de la TV!

Quidditch există în realitate. Glorie!

De fiecare dată când Fundația avea o problemă, Hari Seldon apărea de nicăieri, să le explice oamenilor că ceea ce au făcut ei e bine, că ceea ce s-a întâmplat era oricum inevitabil, și să le zică cam de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat și cum. Șpilul a mers doar de vreo câteva ori.

De data asta ICR Podcast a revenit ca să vă explice că ceea ce se întâmplă era inevitabil, să vă pună un pic de context, și să vă ajute să navigați mai ușor prin viață cunoscând că oricum nu se putea schimba nimic. Asta, și ca să vorbească complet pe lângă subiect, explicând oare a câta oară cum profesorii ar trebui scăzuți pe scara socială, comentând despre destine politice importante și de lucruri de neevitat.

Hari Seldon desenat de ceva ce pare joc video din anii ‘90, dar pentru care nu am reușit să găsesc atribuția sursei

În mod normal, aici ar urma un rezumat a ceea ce am discutat în acest episod. Dar e un episod atât de lung încât am uitat complet despre ce am vorbit. Probabil ceva cu pandemia, țin minte că vorbiserăm de Glykon-ul la care se închină Alan Moore, și dăm o groază de sfaturi utile care, în principiu sunt, celebrul deja, nu mai citi știrile, și rezolvă-ți lucrurile din imediata apropiere.

Șarpele Glykon, la care se închină Alan Moore

Când editam înregistrarea, cineva mi-a făcut observația că eu (Dorin) mă aud din butoi, iar Ovidiu de sub plapumă. Aș vrea să dezmint această informație, dar ea e cât se poate de reală. Foarte probabil Ovidiu a vorbit de sub plapumă, iar eu am vorbit dintr-un butoi. Avem ca dovadă înregistrarea.

Înregistrarea în care facem exact ce v-ați aștepta de la corifeii podcastului românesc. Vorbim. Fără temă dată, și fără ocazie specială. Ați putea crede că am făcut ceva special pentru că începe un nou an. Nu. Ăsta e motivul pentru care vorbim despre nemuritorul Ioan Chirilă și presa sportivă, despre egalitatea de gen și porcul asomat, readucem din nou conversația despre colonialismul cultural american și despre faptul că poate ar trebui să ne punem întrebări în legătură cu felul în care se face colonizarea asta, poate ne iese și ceva pozitiv din asta.

Printre altele. Avem suficient material ca să jignim un pension de fete, și unul de băieți, dacă e necesar. Vreo trei ore. Și un pic. Citius, altius, fortius – Cultură, hatereală, budism, cum zicea francezul.

PS: link-ul de care vorbea Ovidiu.

Zidul de la Baia Mare (via Hotnews)

Acest episod începe cu o jignire inutilă și de-acolo scade și mai tare în calitate. Vorbim despre podcasturi, despre de ce nu cred oamenii în COVID, despre importanța în societate a „Sportivilor” și alte lucruri de genul ăsta. Finalul, apoteotic, va fi despre o boală mintală. Din păcate, acest episod chiar nu are nimic util.

Ne reunim pentru a da voce celor mai importante minute din cariera noastră de podcasteri. Sfaturi concrete, cât se poate de utile, despre cum să joci Civ VI mai bine. Mai vorbim și despre alte chestii, poate mai plictisitoare, da’ asta e cireașa de pe tort.

Pentru că de treaba care se întâmplă în jurul nostru știm cu toții, am decis că e momentul să discutăm și despre altceva. Și am discutat despre altceva: despre noua carte a lui Ovidiu, „Minunatul Nea Silvică”, despre rețele de podcasturi și despre publicitate, și despre Marvel și Picard în cele din urmă. Pentru că e un moment în care putem să vorbim și despre altceva decât ce vorbește toată lumea.

Cu toții o să ajungem și chei, și bătrâni; asta dacă nu cumva nu. #Picard2020

Ne-am surprins pe noi înșine cu cât de repede ne-am strâns pentru un nou episod. Ediția de mărțișor, sau ediția de primăvară este exact ceea ce îi zice numele. Vorbim despre câteva subiecte la modă zilele astea precum virusul gripal COVID19, reacția noastră (mai mult sau mai puțin naturală) la apropierea epidemiei, dar vorbim tangențial și de alte subiecte precum Nicușor Dan sau alte chestiuni marginale. Per total ceva simpluț.

Nu știm când va fi următorul episod, dar până atunci abonați-vă la feed-urile pe care vi le-am dat în pagină; feed-ul de iTunes nu funcționează, dar asta se întâmplă pentru că cei de la Apple sunt cei mai inteligenți și meseriași ingineri din universul cunoscut.