
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
” în religia iubirii”
este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016
Poemul arată astfel :
în religia iubirii
I
ascultă
cum se strecoară printre pietre singurătatea apei
prelungă şi cristalină
fărâmând în întunericul limpede
şoaptele cele atât de departe roditoare rostuind singurătatea-mi
în parfumul de mâna Maicii Domnului
adâncindu-mă cu lacrima lunii
pe pieptul de granit al unei lumi pustii şi întristătoare
în care picură noaptea în forme prelungi de lacrime
ascultă-mă
cum îți scriu numele
împletind zefirul cu suspinul fierbinte al şoaptei abia rostite
pe umerii tăi cei încovoiați de sărutul meu care arde
până la patima prinsă într-o hologramă plânsă şi ruginită
mâna ta albă şi firavă
purtată de singurătatea apei prelungă şi cristalină
umezindu-mi buzele
în dreptul cuvântului care frânge aşteptarea
într-un vis împlântat în noapte ca un pumnal
risipind polenul miezului de noapte
într-un strigăt straniu
de pasăre-fântână
ascultă
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
” în religia iubirii”
este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016
Poemul arată astfel :
în religia iubirii
I
ascultă
cum se strecoară printre pietre singurătatea apei
prelungă şi cristalină
fărâmând în întunericul limpede
şoaptele cele atât de departe roditoare rostuind singurătatea-mi
în parfumul de mâna Maicii Domnului
adâncindu-mă cu lacrima lunii
pe pieptul de granit al unei lumi pustii şi întristătoare
în care picură noaptea în forme prelungi de lacrime
ascultă-mă
cum îți scriu numele
împletind zefirul cu suspinul fierbinte al şoaptei abia rostite
pe umerii tăi cei încovoiați de sărutul meu care arde
până la patima prinsă într-o hologramă plânsă şi ruginită
mâna ta albă şi firavă
purtată de singurătatea apei prelungă şi cristalină
umezindu-mi buzele
în dreptul cuvântului care frânge aşteptarea
într-un vis împlântat în noapte ca un pumnal
risipind polenul miezului de noapte
într-un strigăt straniu
de pasăre-fântână
ascultă
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Support the show