Send us a text

Țara Moților văzută primăvara arată ca o nană înfofolită și capricioasă care se grăbește să termine de trebăluit prin curte pentru a ajunge la slujbă într-o duminică dimineața. Nu are nimic spectaculos și cu toate acestea este o făptură care îți rămâne în suflet. Poate doar privirea aceea pătrunzătoare și dură pe care o vei regăsi în ochii tuturor femeilor din aceste locuri. Poate zâmbetul acela cald și graiul colorat cu care te obișnuiești repede. Poate fermitatea din umbletul bărbaților care se grăbesc întotdeauna spre undeva. Țara Moților este o țară de munteni puternici și plini de viață, credincioși și conservatori prin definiție. Patrioți prin esență. Lucru care devine vădit numai uitându-te peste garduri, pentru că rar este loc unde să nu vezi fluturând drapelul românesc. Țara Moților este țara chintesenței românești din cele mai vechi timpuri. Dacă ar fi să gândești un loc de unde a început să curgă românitatea prin esența ei, cu siguranță că în Țara Moților s-ar găsi cu siguranță acel loc.

În aceste locuri l-am întâlnit pe Vasile Bora. Vasile Bora este preot în Valea Dobrei. Biserica este la o răscruce de drumuri, chiar în marginea șoselei. Clădirea este relativ nouă și este ridicată chiar de domnia sa. Biserica este o clădire impunătoare care privește spre cer de pe un deal care stăpânește priveliștea. Pe lângă biserică a ridicat un ansablu de corpuri de clădiri care înconjoară biserica pe trei laturi. Se vede cu ușurință mâna de gospodar. Un grup de femei face curat în și pe lângă biserică. O femeie înaltă și subțire îndrumă toată activitatea din jurul bisericii în această dimineață friguroasă. Ea este cantorița. Cu ochii negrii și adânci și cu un zâmbet permanent pe chip. Imposibil de uitat. O femeie fără vârstă, dar nu bătrână care știe foarte bine rosturile casei.

Preotul este un bărbat la mai bine de 50 de ani încă în putere. Atitudinea bărbatului este una puternică și fermă și care nu admite prea multe controverse. Un om făcut parcă din unghiuri drepte. Fără nici un fel de curbe. Dincolo de ființa sa preoțească, Vasile Bora mustește de inteligență și cultură. Și de aceea am și considerat că dialogul cu un astfel de erudit poate naște interes și curiozitate.

Interviul pe care îl propun spre ascultare astăzi pornește de la ideea că există o presiune socială pe practica creștină, care va trebui să se adapteze și ea la evoluția societății moderne a secolului XXI.

Și am deschis discuția pornind de la o carte. O carte care se cheamă AMBIGUA.

Support the show