Send us a text

întoarcerea iubirii în rugăciune

de ce ti-e senin

când respirarea mea răsare

în lumina verde a ochilor tăi

şi zorii mei îşi dau mâna în acelaşi danț al zorilor

cu zorii tăi încă fierbinți de atâta întuneric

de ce mi-e încă sublim

când senin soarele apune

în dâra ruginie a ochilor mei

şi stelele se cheamă unele pe altele

în danțul mereu necunoscut al nopții

și de ce e atât de linişte

înlăuntrul vremelniciei acesteia

în care soarele păşeşte ziua în așa măiestrie

încât noaptea

în jilțul său strălucitor

deschide ceaslovul suspinelor noastre

şi murmură ritualic și abia deslușit

ca și cum ar sluji

până ce luna îti ia încet ochelarii de la ochi

şi îi şterge cu sărutul ei lacrimile

una verde

alta căprui

împletite alene pe file de carte

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show