Ziua în care sufletele pleacă și omul își amintește că între lumi există praguri. De la pâinea și apa lăsate pentru cei plecați, până la leușteanul pus la brâu și ramurile verzi de alun sau nuc așezate la porți, Ispasul marchează sfârșitul celor patruzeci de zile în care morții mai rămân aproape de casă.