În Bucegi, sub muntele Bătrâna, Ialomița nu-și caută drumul — îl știe de la începutul lumii. Iar acolo unde piatra se ridică peste apă și pădurea se oprește cu sfială, muntele se deschide. Peștera Ialomiței nu e un loc singur — la gura ei stă o mănăstire albă, lipită de stâncă ca o candelă prinsă de perete. Nu știi dacă mănăstirea păzește peștera sau dacă peștera ține mănăstirea în brațe. Una vine din rugăciune. Cealaltă vine din adânc. O legendă în straturi, ca piatra — România dacică, România voievozilor, România ielelor care coboară o dată pe an dinspre lumină. Și întrebarea care rămâne: de ce, în anumite încăperi, omul tace fără să i se spună?🌿🔥