Una din rețelele comerciale cu capital românesc care a avut o dezvoltare remarcată pe piața locală a fost vândută către proprietarul a două lanțuri de magazine germane care se află pe piața autohtonă. Proprietarii „La Cocoș”, un retailer de tip hypercash caracterizat de magazine cu suprafață mare, cu un sortiment limitat de produse și cu discounturi pentru cumpărători în funcție de cantitatea achiziționată, a parafat o înțelegere de vânzare a companiei în proporție de 70% către companiile Kaufland si Lidl care fac parte din grupul german Schwarz.

Retailerul „La Cocoș” are deja patru magazine în țară, a atins o cifră de afaceri de aproximativ un miliard de lei, ceea ce îl face cea mai puternică rețea alimentară cu capital românesc. Retailerul are patru magazine în cîteva mari orașe și planuri pentru o dezvoltare rapidă în teritoriu.

Nu este o tranzacție ca oricare alta, pentru că este vorba despre o afacere de succes, pe o piață extrem de competitivă, aflată în luptă comercială cu concurenții cu capital străin.

Desigur, nu este nimic de reproșat unui investitor român care se hotărăște să își vândă afacerea total sau parțial către concurenți. Dar, ne plac poveștile de succes în care firmele locale reușesc să se impună pe piață în fața investitorilor străini. Avem câteva exemple în acest sens, nu multe, dar sunt. Dedeman este cazul cel mai celebru care s-a dezvoltat sistematic pe o piață în care competitorii străini au fost nevoiți să își vândă afacerea din România sau să iasă pur și simplu de pe piață.

Banca Transilvania este un alt exemplu în care o societate românească s-a consolidat pe o piață extrem de concurențială precum cea bancară. Mai mult, Banca Transilvania a reușit chiar să ajungă pe primul în clasamentul băncilor în funcție de active, după ce a dus o politică agresivă, dar bine gândită de achiziții.

Este important că o companie este cu capital autohton sau străin? În esență, nu contează ce culoare are pisica, important este să prindă șoareci. Este clar că așa stau lucrurile. Numai că, dincolo de orgoliile locale, o companie românească are un avantaj major față de una cu capital străin. Nu este vorba despre facilități acordate clienților locali. Putem fi siguri că „La Cocoș” sau Banca Transilvania au aplicat aceleași politici de dezvoltare, de marketing și de preț ca și ceilalți competitori. Nu au făcut derogări de la principiile eficienței. Altfel, nu ar fi putut să reziste pe piață.

Dar, marele avantaj al unei companii românești de succes este că investește banii în țară și dividendele pe care le distribuie rămân pe piața locală. Nu este nimic de reproșat investitorilor străini, sunt perfect îndreptățiți să repatrieze profitul. Însă, păstrarea sumelor distribuite ca profit în țară și eventual investirea lor în afaceri locale este fără îndoială un avantaj pentru economia națională.

Vânzarea afacerii „La Cocoș” oferă un prilej pentru a ne întreba din nou: de ce antreprenorii români care ajung la un anumit nivel decid să vândă afacerea? În ultimii ani, au fost explicații diferite: s-a spus că poate oamenii au obosit să lupte pentru cotă de piață, că poate prima generație de antreprenori a îmbătrânit și în lipsa unor moștenitori dornici să continue afacerea ajung la soluția vânzării, au fost cazuri în care antreprenorii români care au vândut au continuat să investească, dar în alt domeniu. Sunt mai multe explicații, toate valabile într-o proporție mai mare sau mai mică, dar în sinea lui publicul românesc probabil că se simte ușor dezamăgit de fiecare dată când un brand consolidat pe piață de antreprenori locali este vândut majoritar sau în totalitate către competitori străini.

Nu avem calitatea să reproșăm nimic unui om de afaceri român care se hotărăște să își vândă afacerea. El știe cel mai bine eforturile pe care le-a făcut pentru a dezvolta business-ul, știe cel mai bine riscurile pe care și le-a asumat, uzura pe care a acumulat-o sau gândirea strategică pe care o are atunci cînd se decide să facă tranzacția.

Ne place sau nu decizia este a antreprenorului român și indiferent cât de mult am vrea să avem campioni naționali trebuie să înțelegem că decizia este a omului de afaceri român. Este singurul care poate decide vânzarea sau dezvoltarea.