La muncă!, a fost îndemnul președintelui ales. Nu este deloc obișnuit ca oamenii politici să promoveze ideea că este nevoie de mai multă muncă. Nicușor Dan pare să schimbe regulile.

Niciun președinte român, cu excepția lui Nicușor Dan, nu și-a încheiat discursul după victoria în alegeri cu vorbele: De mâine, la muncă! Actualul președinte a făcut-o.

În general, politicienii români se feresc să îi trimită la muncă pe alegători, dintr-un motiv foarte simplu: se tem că i-ar putea „jigni” și că din această cauză pot să piardă voturi.

În general, când politicienii le vorbesc oamenilor la diverse evenimente se referă la ce planuri au, ce vor să facă, mai puțin ce au făcut și, în general, încearcă să îi convingă pe alegători că sunt gata să se sacrifice pentru ei.

Este neobișnuit ca președintele țării să îi trimită „la muncă” pe alegători. Este neobișnuit, dar binevenit. Economia românească este într-o situație complicată. Ieri piețele au reacționat pozitiv la alegeri (bursa a crescut, leul s-a întărit puțin, iar ratele dobânzii ROBOR la diferite scadențe au scăzut), dar indicatorii economici sunt aceiași.

Adică, deficitele nu s-au transformat în excedente, creșterea economică a încetinit, iar consumul își reduce ritmul de creștere. Deci, nevoia de a mări intensitatea muncii și utilizarea timpului de muncă sunt necesare, chiar dacă statistica europeană arată că, din punctul de vedere al timpului de lucru, România este între statele din prima jumătate a ierarhiei.

Culmea este că spunându-le alegătorilor “la muncă” președintele României răspunde chiar unei așteptări a opiniei publice. În campania electorală, mass-media a făcut așa-numite sondaje de stradă întrebându-i pe oameni: ce așteaptă de la noul președinte? Răspunsurile cele mai frecvente ale publicului erau că își doresc să trăiască mai bine și, de asemenea, că vor locuri de muncă.

Citeste siNu va fi ușor, este Nicușor!

Dar, poate cu adevărat președintele să creeze locuri de muncă? Singur, nu, prin guvern s-ar putea. Evident, un guvern are ca obiectiv și înființarea de locuri de muncă, dar nu în sectorul de stat. Executivul nu poate decât să încerce să ofere companiilor un cadru economic și legislativ corect, pentru ca acestea să se poată dezvolta și implicit să înființeze locuri de muncă.

În acest moment, de exemplu, statul încearcă să înghețe angajările în administrația publică centrală sau locală, dar, deocamdată, rezultatele nu se văd. La stat, este nevoie de restructurare, de reducere a locurilor de muncă, inclusiv la companiile cu capital public, nu de mai multe angajări.

Locurile de muncă „bune” sunt cele create de investitorii privați, români sau străini, pentru că sunt purtătoare de contribuții și impozite, dar și de salarii. De aceea, guvernul și indirect președintele pot doar să încurajeze înființarea de noi locuri de muncă în sectorul privat.

Ciudățenia economiei românești este însă că salariile medii din sectorul de stat sunt mai mari decât cele din mediul privat. Este anormal, pentru că arată, pe de o parte, un tip de concurență neloială din partea statului, iar pe de altă parte indică prezența unor sectoare economice cu valoare adăugată scăzută.

Pentru comparație, să spunem că în județele Gorj și Hunedoara, dominate de industria minieră, cele mai multe voturi au fost obținute de George Simion. În schimb, în București sau Cluj-Napoca, orașe cu sectoare industriale și de servicii dezvoltate majoritatea voturilor au fost primite de Nicușor Dan. Ceea ce arată o simpatie politică pentru președintele ales care vine dinspre județele în care sunt concentrate industriile cu valoare adăugată mare.

Într-o țară în care managerii de companii aleargă după forță de muncă în mediul rural, în care unii oameni așteaptă forțele de ordine să le deszăpezească în fața casei și în care guvernul se îngrijește să facă „punți” cu ocazia sărbătorilor legale pentru a nu-i surmena pe bugetari, îndemnul la muncă al președintelui este salutar. România are nevoie de mai multă muncă.