These sources collectively offer a comprehensive look at the history, culture, and community life of the Shinonaki region within Tokyo's Edogawa Ward. Several documents focus on historical preservation and local traditions, detailing resources for researching the area’s past, including the use of local archives and the history of Edo-period schools known as terakoya, while others describe the traditional "Shishimomi" festival, a centuries-old ritual for warding off plague. Further context is provided by material explaining the ancient origins of the Shinonaki Asama Shrine and its notable Giant Banner Festival, highlighting its role as the oldest shrine in the ward. Finally, the collection touches upon the modern landscape and amenities of the area, listing local spots like parks and unique food shops, alongside information about a notorious unsolved historical crime in the vicinity.

Die vorliegenden Quellen bieten einen umfassenden Einblick in die Geschichte, Kultur und Geographie des japanischen Stadtteils Shinozaki in Edogawa, Tokio. Mehrere Dokumente, darunter Pressemitteilungen der Stadt Edogawa und Analysen des Shinozaki Cultural Plaza, konzentrieren sich auf das reiche kulturelle Erbe der Region, wie das traditionelle „Shishimomi“-Löwentanzritual und das riesige Bannerfest der Sengen-Schreins (浅間神社), welche als immaterielles Kulturgut registriert sind. Ergänzend dazu beschreiben andere Quellen die historische Entwicklung Shinozakis von einem von Wasserwegen und Bambuswäldern geprägten Dorf zu einem modernen Wohngebiet, wobei sie historische Ortsnamen, lokale Handwerke wie den „Shinozaki Zaru“ (Bambussieb) und die Rolle des Edo-Flusses als Quelle von Handel und Katastrophen beleuchten. Zudem wird auf die Verfügbarkeit von lokalen historischen Dokumenten in der Shinozaki-Bibliothek hingewiesen und ein ungelöster Mordfall aus dem Jahr 2002 an der örtlichen Pumpstation erwähnt.

Die bronne verskaf 'n omvattende oorsig van die geskiedenis, kultuur en gemeenskapslewe in die Shinonaki-gebied van die Edo-rivierwyk, Tokio. Een bron beskryf die Shinonaki Hongō Shishimomi-fees as 'n tradisionele godsdienstige seremonie wat sedert die Ansei-tydperk (ongeveer 160 jaar gelede) oorleef het om onheil en siektes af te weer, en meld die herlewing daarvan na 'n onderbreking. Verskeie ander bronne, insluitend biblioteekdokumente en 'n gedetailleerde Shinonaki-dorpiegeskiedenisverslag, ondersoek die geografiese oorsprong van die naam, verwys na opvoedkundige instellings in die Edo-tydperk soos Terakoya-skole, en noem plaaslike tradisionele kunsvlyt soos Shinonaki Zaru (bamboessiffies). Belangrike historiese bakens soos die Shinonaki Asama-heiligdom—die oudste in die wyke—en die rol van die Edo-rivier in beide welvaart en katastrofes, word uitgelig, terwyl 'n aparte bron die besonderhede van 'n onopgeloste moordsaak in die Shinonaki-pompfasiliteit verskaf. Hierdie tekste bied saam insig in die kulturele erfenis, sosiale strukture en die historiese transformasie van die landskap van hierdie spesifieke Tokio-omgewing.

這些資料提供了關於東京都江戶川區篠崎地區的豐富歷史、文化和當代資訊。文件詳細介紹了當地的傳統祭典，例如可追溯至約 160 年前的「篠崎本郷の獅子もみ行事」以及千年古社篠崎淺間神社的巨幟祭，這些祭典多與驅除瘟疫和祈求平安有關。同時，資料也探討了篠崎從古代沙洲與竹林地貌到近現代都市化、以及江戶時代的教育（寺子屋）等歷史沿革，並提供了篠崎地區文化景點和設施（如篠崎公園、竹之湯、地方名店）的導覽資訊。其中，篠崎文化中心的多個規劃展覽和篠崎圖書館的資料查找指南，顯示了地方對於在地史料收集和文化傳承的重視。

The source provides an extensive overview of Mizue Village in Tokyo’s Edogawa Ward, focusing on its history as a largely forgotten, water-based agricultural community distinct from the central power of the Edo Shogunate. It meticulously examines the area's unique cultural heritage through five historical narratives or "hidden gems," which serve as anchor points for in-depth tourism. These narratives explore themes such as the forced restructuring of local religious sites after the Meiji-era anti-Buddhist movement, the enduring tradition of the Fujizuka (miniature Mt. Fuji mounds), and the impact of large-scale modern engineering like the Arakawa Waterway on local community structures. Ultimately, the text argues that Mizue offers a crucial perspective on the resilience of common folk history in Tokyo, contrasting with grand narratives centered on the imperial city.

這份資料來自《瑞江村歷史故事與景點》的節錄，主要提供一份針對東京東部瑞江村（今江戶川區）的深度旅遊指南。內容將瑞江描述為一個被遺忘的江戶水路農村，強調其歷史價值在於保存了相較於市中心更為純粹的庶民文化與信仰。資料透過五個核心故事，介紹了當地的隱藏寶石，例如豐田神社兩百年的巨型櫸樹、收藏江戶畫軸的大雲寺、庶民信仰的富士塚，以及廢佛毀釋後留下的宗教記憶遺跡。最終，文章建議將這些文化錨點串聯成一條歷史徒步路線，以吸引追求真實性和文化韌性的深度旅行者。

Các nguồn tài liệu này cung cấp một cái nhìn tổng quan sâu rộng về lịch sử và sự phát triển của khu vực Matsue (松江町), nay là một phần của Quận Edogawa, Tokyo. Chúng giải thích rằng tên gọi Matsue là một sự kết hợp từ các làng cũ (Komatsugawa và Ichinoe) và mô tả Matsue đã chuyển đổi từ một vùng nông thôn thưa dân thành một khu vực dân cư ngoại ô lớn với sự phát triển nhanh chóng về nhà ở, thương mại, và giải trí, đặc biệt sau Đại địa chấn Kanto và điện khí hóa đường sắt. Ngoài ra, các nguồn này còn làm rõ sự nhầm lẫn giữa Matsue của Tokyo và Matsue ở tỉnh Shimane, đồng thời khám phá các di tích văn hóa và truyền thuyết địa phương của Matsue, bao gồm nơi đặt cơ quan hành chính cũ, các đền thờ cổ, và bài ca "Matsue Town Song" đã bị lãng quên. Cuối cùng, một số nguồn còn đề cập đến những nỗ lực của Edogawa trong việc giải quyết vấn đề ngập lụt lịch sử và thúc đẩy đa văn hóa hiện đại.

Los textos proporcionan un detallado panorama histórico y geográfico del área de Matsue-machi (松江町) en el actual Distrito de Edogawa de Tokio. Se explica que el nombre "Matsue" es un compuesto derivado de la fusión de Komatsugawa y Nishi-ichinoe durante las reformas administrativas de 1889, destacando su breve existencia como municipio independiente antes de ser absorbido por el Distrito de Edogawa en 1932. Las fuentes describen la transformación de la región de una zona rural y agrícola con problemas de inundaciones a un suburbio residencial y centro de ocio que atrajo a residentes y comerciantes de Tokio. Además, se exploran diversos tesoros culturales y puntos de interés local, como el sitio del antiguo ayuntamiento, templos con leyendas místicas, antiguas rutas de transporte como el Gyōtoku-dō, y la existencia de una canción oficial del pueblo compuesta por los renombrados artistas Kitahara Hakushū y Yamada Kōsaku.

Aceste surse oferă o explorare aprofundată a istoriei și evoluției zonei Matsue-cho (orașul Matsue), care face parte din actualul cartier Edogawa-ku din Tokyo. Ele explică faptul că denumirea Matsue este un nume compus derivat din satele Komatsugawa ("Mats") și Nishi Ichinoe ("e"), și detaliază transformarea rapidă a regiunii dintr-o zonă agricolă, cu o populație mică, într-un district suburban dens populat după Marele Cutremur Kanto din 1923. Materialele descriu dezvoltarea rezidențială timpurie, cum ar fi proiectele de locuințe post-dezastru și inițiativele de consolidare a terenurilor, alături de înflorirea comerțului și a vieții de divertisment, inclusiv crearea unei cântece municipale de către compozitori celebri. În plus, sursele menționează rolul Matsue ca centru local, infrastructura de transport, precum și păstrarea patrimoniului cultural și a tradițiilor locale, cum ar fi cultivarea lotusului și legendele asociate templelor.

Os artigos fornecem uma visão abrangente sobre a história e o desenvolvimento do distrito de Matsue, dentro do bairro de Edogawa, em Tóquio, desde a sua criação através da fusão de aldeias até à sua integração na moderna área metropolitana. As fontes detalham o crescimento populacional da região e o desenvolvimento urbano após o Grande Terramoto de Kanto, focando-se na construção de habitações e no surgimento de grandes zonas comerciais e de entretenimento, incluindo o hanamachi (distrito das gueixas). É dada especial atenção às origens do nome Matsue (derivado de Komatsugawa e Ichinoe), à sua breve existência como entidade administrativa própria ("Matsue-machi") e à preservação do seu património cultural e comunitário, como escolas, templos e a tradição do cultivo de lótus. As fontes chinesas e japonesas também distinguem o Matsue de Tóquio do famoso Matsue na Prefeitura de Shimane e exploram histórias e lendas locais associadas a marcos como o Templo Zen'yoji e um hino municipal esquecido.