These sources provide a comprehensive look at the history, folklore, and cultural landmarks of Setagaya Ward in Tokyo, primarily focusing on its evolution from a rural area to a modern urban district. Several texts detail the area's administrative history, including the formation of Setagaya-machi in 1923 and its subsequent incorporation into Tokyo City in 1932, highlighting the expansion of railway lines which spurred residential and commercial development. A major theme across multiple sources is the enduring Sagiso Legend (鷺草伝説), a tragic love story involving the feudal lord Kira Yoriyasu and Tokiwa-hime, which serves as the origin for the Setagaya Ward flower. Finally, the texts catalog key historical sites like the Setagaya Daikan Yashiki, Gōtokuji Temple (the alleged birthplace of the Maneki Neko), and Todoroki Valley, illustrating the deep cultural and historical layers beneath the ward's modern façade.

Die verschiedenen Quellen bieten einen umfassenden Überblick über die Geschichte und Kultur des Bezirks Setagaya in Tokio, Japan. Mehrere Texte konzentrieren sich auf die historische Entwicklung des Gebiets, von der mittelalterlichen Herrschaft des Kira-Clans und der Existenz der Setagaya-Burg bis hin zur Eingemeindung in die Stadt Tokio im Jahr 1932 und der späteren Erweiterung, was durch die detaillierten Beschreibungen der Verkehrsanbindungen wie der Tamagawa Electric Railway („Jari-den“) ergänzt wird. Ein zentrales kulturelles Thema, das in mehreren Quellen hervorgehoben wird, ist die tragische Sage der Reiherpflanze (Sagiso Densetsu), die die Geschichte der Prinzessin Tokiwa und des Feudalherrn Kira Yoriyasu erzählt und die Reiherpflanze zur Bezirksblume Setagayas machte. Des Weiteren beleuchten die Texte bekannte historische Stätten wie den Gōtokuji-Tempel (Ursprungsort der Winkekatze) und die Setagaya-Daikan-Residenz sowie weniger bekannte Geschichten wie die des Schwertschmieds Rokurōji und der Phantom-Ginza in Setagaya Daita.

Hierdie bronne bied 'n omvattende oorsig van die geskiedenis, legendes en kultuur van Setagaya-ku, Tokio. Die tekste bespreek die administratiewe evolusie van die gebied, insluitend die vorming van Setagaya-ku in 1932 deur die samesmelting van verskeie dorpe en dorpe, en die latere toevoeging van Kinuta-mura en Chitose-mura. Sentraal tot die streeksidentiteit is die tragiese "Sagi-sō-legende" (Reiergras-legende)

, wat die verhaal van Tokiwa-hime en die kasteelheer Kira Yoriyasu vertel, en wat die oorsprong is van die Reiergras as die wyd erkende distriksblom. Daarbenewens word sleutel historiese bakens en kulturele elemente uitgelig, soos die Gōtokuji-tempel

(die beweerde geboorteplek van die gelukbringer-kat, Maneki Neko), die historiese Setagaya Daikan Yashiki (plaaslike landdroswoning), en die ontwikkeling van spoorlyne soos die Tamagawa Electric Railway ("Jari-den") wat die gebied se verstedeliking aangehelp het.

這些來源提供了關於世田谷區豐富的歷史、文化和地理的全面視角。多個文本詳細敘述了世田谷區從江戶時代到現代的演變，尤其強調其從農村地區發展成現代化東京區的歷程。重點主題包括著名的鷺草傳說及其與區花「鷺草」的關係、豪德寺與招財貓和井伊氏的淵源，以及世田谷代官屋敷在江戶時代的重要性。此外，這些文章探討了世田谷的交通發展，例如玉川電氣鐵道（俗稱「砂利電」）的鋪設和鐵路對住宅開發的影響，同時也提及了等等力溪谷等獨特的地理特徵和世田ヶ谷町在1932年併入東京市的行政沿革。

Các nguồn này cung cấp một cái nhìn toàn diện về Tây Tân Tỉnh (Nishiarai), một khu vực ở quận Adachi, Tokyo, tập trung vào lịch sử phát triển và địa điểm tôn giáo cốt lõi của nó. Nhiều nguồn khám phá truyền thuyết và lịch sử của Chùa Nishiarai Daishi Sōjiji, giải thích rằng tên khu vực này bắt nguồn từ một chiếc giếng (新井) nước ngọt thần kỳ (西) được khai mở bởi Hoằng Pháp Đại Sư Kūkai vào thế kỷ thứ 9, và ngôi chùa này vẫn là một trung tâm trừ tai giải hạn quan trọng. Các tài liệu khác tập trung vào sự phát triển đô thị hiện đại, chi tiết về kế hoạch tái phát triển khu vực xung quanh Ga Nishiarai (từng là nhà máy của Nisshinbo) thành một trung tâm dân cư và thương mại với các khu phức hợp lớn như Ario Nishiarai và Passaggio, làm nổi bật sự chuyển đổi của khu vực từ một thị trấn cửa chùa cũ thành một khu vực giao thông và mua sắm tiện lợi với chi phí sinh hoạt hợp lý.

Estos textos proporcionan un amplio panorama sobre el área de Nishiarai en el distrito de Adachi, Tokio, centrándose principalmente en su historia, desarrollo urbano y habitabilidad. Los documentos históricos confirman que el nombre de la zona proviene del templo Nishiarai Daishi Sōjiji, fundado por Kūkai (Kōbō Daishi) en el periodo Heian, y la leyenda de un pozo con agua curativa que apareció al oeste del templo. Además, se explica el extenso proyecto de reurbanización de la zona occidental de la estación de Nishiarai, transformando antiguas tierras industriales en un centro con complejos comerciales como Ario y Passaggio, viviendas de alto nivel y mejoras en la infraestructura. Finalmente, los análisis de habitabilidad destacan la conveniencia de la zona debido a su excelente acceso al centro de Tokio, precios de alquiler relativamente bajos, abundancia de tiendas y una percepción de mejora en la seguridad, lo que atrae a familias jóvenes.

Toate sursele oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a zonei Nishiarai din districtul Adachi, Tokyo, concentrându-se pe templele sale istorice și pe dezvoltarea urbană modernă. O parte semnificativă din text explică originile locului prin Templul Nishiarai Daishi Sōjiji, atribuit lui Kūkai (Kobo Daishi) în perioada Heian, al cărui nume provine de la o fântână miraculoasă care a apărut la vestul sălii principale. Sursele descriu, de asemenea, reconfigurarea urbană a zonei din jurul gării Nishiarai, incluzând planuri detaliate de dezvoltare a zonelor comerciale, cum ar fi Pasaggio și Ario Nishiarai, care s-au construit pe locul unei foste fabrici. În plus, textele abordează viabilitatea actuală a zonei, notând că, în ciuda reputației istorice a districtului Adachi, locuitorii moderni consideră Nishiarai un cartier convenabil, cu chirii accesibile și acces bun la transport. Pe lângă templele majore, documentele menționează și alte situri istorice, precum Sanctuarul Shimane Washi, cunoscut pentru dansurile sale tradiționale, și legătura școlii locale cu figura istorică Katsu Kaishū.

Os excertos fornecem uma visão abrangente do bairro de Nishiarai, em Tóquio, com foco na sua história, desenvolvimento urbano e atratividade residencial. Central para a narrativa é o templo Nishiarai Daishi Sōjiji, fundado por Kūkai no período Heian, que deu nome à área devido a um poço milagroso que se acredita ter curado doenças. O desenvolvimento moderno da área é detalhado através do planeamento urbano e redesenvolvimento, especialmente em torno da estação de Nishiarai, que transformou a antiga fábrica da Nisshinbo em um centro vibrante com complexos comerciais como Ario Nishiarai e PASSAGGIO. Além disso, as fontes atestam a alta qualidade de vida da área, citando excelente acessibilidade ao centro de Tóquio, custos de habitação relativamente baixos e uma perceção de melhoria da segurança, tornando-a popular entre famílias jovens.

これらの資料は、東京都足立区にある西新井という地域と、その精神的な中心地である西新井大師 總持寺（通称：西新井大師）に焦点を当てています。資料は、寺院が弘法大師・空海によって平安時代に創建され、その西側の井戸から湧いた水によって「西新井」という地名が生まれたという歴史と伝説を詳述しています。また、西新井駅周辺は大規模な再開発が進み、「アリオ西新井」や「パサージオ」といった商業施設が誕生し、交通の利便性と家賃の手頃さから若いファミリー層に人気がある現代の状況も示されています。さらに、都市計画に関する文書は、この地域が「主要な地域拠点」として、防災性の向上や賑わいの創出を目指し、複合商業地や住宅地として計画的に整備されていることを明らかにしています。

Le fonti offrono una panoramica completa del quartiere di Nishiarai a Tokyo, concentrandosi in particolare sull'omonimo tempio buddhista, il Nishiarai Daishi Sōjiji, considerato un importante luogo di pellegrinaggio fondato da Kūkai nell'era Heian. Gli estratti storici spiegano che il nome "Nishiarai" (nuovo pozzo a ovest) deriva da un pozzo miracoloso che, secondo la leggenda, sgorgò durante una sua preghiera, curando la popolazione da una pestilenza. Inoltre, i documenti urbanistici e gli articoli contemporanei evidenziano il significativo sviluppo urbano e commerciale dell'area, in particolare nella zona ovest della stazione, dove il recupero di un'ex area industriale ha portato alla creazione di grandi strutture come Ario Nishiarai e Passaggio. Infine, i resoconti sulla vivibilità descrivono Nishiarai come un'area ben collegata e con un costo della vita relativamente basso, sempre più apprezzata dalle giovani famiglie.